Recenzie Crima si pedeapsa scrisa de "Andrei Andreea"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

M-am convins foarte greu sa-i mai dau o sansa lui Dostoievski dupa ce i-am abandonat doua carti. Peste tot auzeam de el, citeam de el, era mult prea mult si ma deranja gandul ca pe mine m-a dezamagit. Asa ca m-am hotarat sa mai fac o a treia incercare, care a si fost cu noroc.
Astfel am ajuns sa citesc Crima si Pedeapsa.
Majoritatea cititorilor cunosc modul de a scrie a lui Dostoievski, dintre care banuiesc ca sunt multi incantati de operele lor, insa, din pacare, pe mine nu m-a convins sa-i mai citesc inca o carte. Desi nu regret ca am citit Crima si Pedeapsa, deoarece mi-a placut, nu foarte mult dar a fost ok si nu regret ca am citit-o.
Personajul principal Rodion Romanovici Raskolnikov este genul de persoana pe care eu frecvent o intalnesc: fost student idealist, excentric si mizantrop. El are impresia, ba mai mult, este ferm convins ca oamenii sunt impartiti in 2 categorii : oameni obisnuiti si oameni extraordinari. El, bineinteles, facand parte din a doua categorie, care are dreptul sa si ucida un om daca este de parere ca prin acest omor el face un bine societatii si ajuta la dezvoltarea si bunastarea ei.
La un moment dat, el ramane fara resurse financiare si abandoneaza facultatea, incepe sa-si amaneteze tot ce poate si astfel cunoaste o batranica, care este cunoscuta in camatarie. Afla ca batranica este bogata si se hotaraste s-o ucida si sa-i ia banii. Se framanta foarte mult si se convinge foarte greu de faptul ca ceea ce va urma este un bine, ca el face un bine societatii pentru ca omoara un “paduche” (asa o numeste pe batrana) . Pana la urma este nevoit sa comita un dublu omor cu toporul.
Din aceste moment Dostoievski analizeaza cu intuitia unui fin psiholog cauzele crimei, dilemele personajului sau, pendularile sale launtrice intre bine si rau, rational si irational, psihologia ucigasului si a anchetatorului, avansind in final posibilitatea mintuirii prin iubire, umilinta si jertfa de sine.