Recenzie Opere iii. rusoaica scrisa de "Andrei Andreea"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Am început s-o citesc anul trecut, prin vară, daca-mi amintesc bine, dar începutul mi s-a părut plictisitor aşa că am pus-o pe lista de aşteptare. Iar anul acesta am hotărât să termin şi cu cele de pe lista de aşteptare astfel am ajuns s-o reîncep şi să o descopăr altfel, altfel decât o lăsasem. I-am descoperit un farmec aparte, care a început să mă cuprindă foarte repede şi să mă captureze total.
Din prima parte a romanului imi amintesc foarte puţine lucruri (nu reţin lucruri care mă plictisesc) cum ar fi: Episodul în care locotenentul Ragaiac, primeşte ordin să se instaleze într-un bordei pe Nistru împreună cu un detaşament de pază în scopul de a surprinde încercările de trecere frauduloasă a graniţei şi episodul în care află unde îi dispar soldaţii noaptea. Când am reluat eu cartea, pentru a doua oară, Ragaiac deja îşi executa cu frenezie vizitele în satul vecin. Acolo are parte de multe aventuri erotice până o descoperă pe Niculina, soţia lui Serghe Bălan. Acesta este un contrabandist şi lipseşte de multe ori de acasă. Astfel când acesta revine acasă, îşi reia poziţia de bărbat al casei înlesneşte vizitele lui Ragaiac la Niculina pentru a-l atrage de partea sa. Ragaiac îl prinde pe Serghe lânga Nistru, când acesta vrea să-l treacă, îl arestează şi îl trimite la închisoare. Însă acesta evadează şi Ragaiac este nevoit să înceapă o campanie detectivistă ca să-l prindă din nou. Mi s-a părut interesant fragmentul în care Serghe e aşteptat să o viziteze pe Niculina prin tunelul aflat dedesubtul casei. După câteva vizite ale soţului ei şi bineînţeles după bătăile primite de la acesta, Niculina complotează un plan de a-l prinde. Însă acest plan este făcut de fapt ca Serghe să fie aşteptat acasă cât timp el va trece din nou Nistru. Până la urmă el este împuşcat şi găsit mort.
De-a lungul întregului roman este foarte accentuat pasiunea si idealul lui Ragaiac pentru Rusoaica. Rusoaica este un mit facut din lecturi : ea îmbracă în imaginaţia locotenentului trăsături ale eroinelor lui Dostoievski, Tolstoi, Turgheniev, Andreev sau Kuprin. Această fantezie uneori chiar sexuală îl ajută să gândească limpede, îi dă idei extraordinare, îi dă forţă şi mai ales un motiv important să lupte.
Imaginarul şi misterul, de asemenea, joacă un rol foarte important în acest roman al prezentului indicativ şi al persoanei întâi. Realitatea este, în carte, supusă planului superior al ficţiunilor şi reveriilor personajului.
Sinceră să fiu la început acest roman m-a plictisit dar acum că am citit-o pot afirma că este o capodoperă, este un roman puternic prin caracterul promiscuu al aspiraţiilor personajului.