Recenzie Hotul de carti scrisa de "simsim"
Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici.
Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
* Preturile pot fi diferite pe siteurile partenere in functie de promotiile lor curente.
Numele cartii: |
Hotul de carti
|
Autor (i): |
Markus Zusak
|
simsim pe 2013-01-13 22:02:44
Rating:
Markus Zusak face parte din categoria tinerilor scriitori care m-au surprins într-un mod mai mult decât plăcut. Sunt convinsă că acest roman va deveni un clasic. Îmi doream să citesc această carte de ceva timp așa că am fost foarte încântată săptămâna trecută când am primit-o cadou.
Pe coperta principală există un avertisment: “Când moartea spune o poveste, chiar trebuie să o asculți”. Întregul roman este povestit din perspectiva morții care se întâlnește în câteva ocazii cu hoțul de cărți. Prima întâlnire are loc în momentul în care Liesel (fetița care fură cărți) și fratele ei sunt duși să locuiască la o familie adoptiva. Pe parcursul călătoriei, Moartea decide să îl ia pe băiețel și așa se întâlnește cu Liesel prima oară.
Liesel fură prima carte de lângă mormântul fratelui ei unde găsește Manualul Groparului. Așa începe călătoria lui Liesel în lumea literelor. Alături de tatăl ei adoptiv, va petrece nopți întregi ascunsă în pivnița casei unde va învăța să citească.
Orășelul Mochling, în 1939, nu este cel mai potrivit loc pentru Liesel și dorința ei de a citi cât mai multe cărți. Așa că aceasta este nevoită să fure de la incendierile de cărți ale naziștilor sau chiar din biblioteca soției primarului. Povestea lui Liesel devine cu adevărat emoționantă din momentul în care familia ei decide sa-l ascunda in pivnita lor pe Max Vanderburg, un jucator de box evreu. Modul în care Liesel și tatăl ei adoptiv îl ajută pe acest om, sacrificiile și pericolele prin care trec, curajul cu care Liesel le citeste în buncăre oamenilor în timpul atacurilor aeriene pentru a le distrage atenția de la războiul de afara, destinul tragic al întregului oras în urma bombardamentelor…toate acestea contribuie la crearea unei stări emotionante pentru cititor.
Eu marturisesc…am plans in timp ce o citeam..si am refuzat cateva zile să termin ultimele 50 de pagini pentru ca mi-era frica de un deznodamant tragic pe care nu vroiam sa-l accept.
E una dintre cele mai impresionante povesti citite vreodata si chiar daca la inceput dureaza putin pana te obisnuiesti cu stilul si abordarea scriitorului, nu o veti uita cu siguranta.
|
Comenteaza