Recenzie Cel care ma asteapta scrisa de "simsim"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Masumeh este o adolescentă crescută într-o familie tradiţionalistă din Iran. Acţiunea debuteaza in jurul anului 1979, cu putin timp inainte de revolutie. Singurul care o sprijină pentru o perioadă în dorinţa de a studia este tatăl ei. În schimb, fraţii şi mama, abia aşteaptă să-i aranjeze o căsătorie. Masumeh are o „relaţie” cu un tânăr farmacist din cartier. Adică are câteva schimburi de priviri, o scrisoare…suficient pentru ca familia să decidă că e o târfă şi că i-au dezonorat. Masumeh este bătută crunt şi închisă în casă. Saeid ar fi putut eventual să o ceară de soţie dacă fraţii lui Masumeh nu l-ar fi ameninţat cu moartea si nu l-ar fi alungat din cartier.

Destinul îi rezervă lui Masumeh o viaţă tare complicată. Deşi aparent căsătoria aranjată cu un intelectual- Hamid (forţat si el de mămica să se aşeze la casa lui) pare că i-ar putea aduce liniştea si posibilitatea de a-şi continua studiile, Masumeh are parte de alte surprize neplăcute. Soţul ei face parte din cercurile revoluţionare care vor să-ş dea jos pe şah, lipseşte cu lunile de acasă şi pune în pericol permanent familia. Nici pe măsură ce apar copiii situaţia nu se schimbă. Biata Masumeh trebuie să se confrunte singură cu tot: se chinuie să studieze, să găsească o slujbă pentru a-şi întreţine copiii, să-i ţină loc tatălui absent.

Cartea e modelul tipic pentru ceea ce v-aţi aştepta de la soarta femeii musulmane care luptă împotriva tuturor am putea spune. Pe tot parcursul romanului m-a şocat puterea lui Masumeh de a-i înfrunta pe ceilalţi, de a lua decizii calculate pentru a-şi salva familia, de a deveni mai independentă. Lovitura de graţie pentru mine a fost în ultimele pagini. Mi-a venit să le rup. Nu văd rostul unei vieţi pline de sacrificii, unui zbucium atât de lung, a unei lupte pentru a schimba ideologii şi mentalităţi..iar mai apoi la bătrâneţe să zic aşa…să te laşi influenţată de opinia copiilor. Opinie care ar trebui să fie un pic mai flexibilă ţinând cont că au fost crescuţi e o femeie care s-a dorit a fi independentă. Să zicem că ăsta o fi sacrificiul suprem, să zicem că faci orice pentru copiii tăi…dar nu se pune problema de chestiuni de viaţă şi de moarte …doar de eterna „gură a lumii care bârfeşte”. Nu mi se pare că merită să se sacrifice pentru aşa ceva.

Ok…nu băgaţi de seamă impresia despre ultimele pagini. Cartea te ţine extrem de prins în acţiune şi v-am povestit doar aşa câteva impresii. E de citit şi de reflectat asupra ei.