ale_xandra290 pe 2012-12-25 16:10:49
Rating:
O carte despre lumea circului şi nu doar despre cel de pe scenă, ci şi despre cel din lumea cotidiană, ambele forme ale acestui absurd fiind privite dintr-o perspectivă infantilă. Aşadar, protagonista este prinsă în lumea ridicola a spectacolului şi, necunoscând altă formă de a trăi, neştiind că poate fi mai bine, nu încearcă să scape, ci, dimpotrivă, îşi planifică de mică un viitor de circară faimoasă.
Titlul cărţii este unul cel puţin surprinzător şi poate înainte de lectură considerat nepotrivit, dar, mai apoi, acesta se justifică din primele pagini ale romanului, când sora protagonistei spune povestea copilului care fierbe în mămăligă, pentru a-i distrage atenţia personajului-narator de la numărul mamei sale, care este periculos şi care îi provoacă teamă. Diverse variante ale acestei poveşti apar pe tot parcursul textului, ea fiind pentru fetiţă ca un leac miraculos împotriva disperării. O frică se acoperă cu o altă frică. O frică din realitate se acoperă cu o frică din ficţiune.
Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost stilul în care e scrisă cartea, astfel încât, datorită reflecţiilor candide ale protagonistei, consider că aceasta poate fi numită un roman-poezie. „Omul trebuie să înveţe să fie singur”, de asta îşi dă seama fetiţa când, la şcoală, este despărţită de sora ei, care o însoţea mereu. „Tata a murit de absenţă”, aşa îşi explică ea dispariţia figurii paterne, în urma divorţului părinţilor. Sau „Nu avem voie să ne ataşăm de nimic”, aceasta este regula pe care şi-o impune protagonista, pentru a supravieţui în lumea circului şi a circarilor, în care existenţa unei case, unui ACASĂ este imposibilă.
O carte nu doar despre străinătate, ci mai ales despre străinătăţi, o carte care te poate face deopotrivă să râzi şi să plângi, o carte ce a reuşit să-mi aducă aminte de „Ai toată viaţa înainte” de Romain Gary.