Recenzie In noapte scrisa de "MissValery"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Prima mea intalnire cu Haruki Murakami a avut loc... In noapte. Poate nu cea mai fericita alegere, dupa cum spun cunoscatorii, dar cu siguranta o alegere la indemana, care isi atinge scopul: acela de a te face sa vrei mai mult (pentru ca stii ca se poate mai mult).

Mini-romanul (are numai 224 de pagini) este, de fapt, o inlantuire de povestiri care ajung sa se intrepatrunda. Si, desi nu impresioneaza, reuseste sa intrige. Mie, cel putin, episoadele cu televizorul mi-au pus imaginatia si gandurile in miscare. Nu zic ca am gasit raspunsuri acolo nu au fost oferite, dar am venit cu propriile interpretari, menite sa lumineze noaptea grea care invaluie orasul (Tokio) lui Murakami.

Si apropo de Tokio, lectura cartii de fata este asemenea unei plimbari nocturne prin acest oras: oricat de bine i-ai cunoaste strazile, tot exista sansa sa nimeresti intr-un loc intunecat. Un loc propice pentru personaje dintre cele mai diverse. Avem de-a face cu Mari, o studenta care isi petrece noaptea citind prin baruri si cafenele, incercand sa tina somnul (si strainii) la distanta, cu Takahashi, un trombonist care pretinde ca o cunoaste, cu directoarea unui love hotel, Kaoru, fosta luptatoare de wrestling, cu Komugi si Korogi, menajere la Alphaville (love hotelul de care va spuneam), cu o prostituata chineza in varsta de 19 ani, abuzata de un client, cu agresorul acesteia, Shirakawa, un om de afaceri cu apucaturi dubioase (evident) si cu Eri, sora lui Mari si piesa cea mai enigmatica a acestui puzzle.

Suprarealismul, o constanta a scrierilor lui Murakami, este nelipsit si de aceasta data, chiar daca nu intr-o maniera coplesitoare, si ajuta la conturarea unei lumi aflate la granita dintre visare si desteptare. Toate intamplarile din carte se petrec pe parcursul unei singure nopti, de la lasarea serii si pana dimineata, cand pornesc trenurile. Capitolele succinte, delimitate temporar, sporesc impresia de cronometru. Parca avem de-a face cu o lectura contratimp, dar care este intrerupta, brusc, de venirea diminetii.

Deznodamantul se lasa asteptat, ca si cum ar mai fi nevoie de inca o noapte pentru ca povestile sa ajunga la un final, fericit sau nu, dar mai putin ambiguu.