Recenzie Iubire si gimnastica scrisa de "MissValery"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Prin intermediul microromanului "Iubire si gimnastica", Edmondo de Amicis ne arata o alta fata a autorului pe care am ajuns sa il indragim datorita cartii "Cuore - Inima de copil". Imi place sa cred ca sunt putini cei care nu au citit Cuore si chiar si mai putini cei care nu le-au mers la inima povestile cuprinse in jurnalul lui Enrico Bottini, un baietel de 10 ani.

De data aceasta insa, avem de-a face cu o carte de alta factura, adresata altui public, dar care pastreaza acelasi stil clar, care ii tradeaza vocatia de pedagog. Iubire si gimnastica este o carticica suprinzatoare, de la titlu si pana la ultima pagina.

In primul rand, titlul uimeste prin alaturarea a doi termeni aparent fara nicio legatura. Caci ce legatura poate exista intre iubire si gimnastica, o disciplina sportiva atat de stricta? Am putea sa fim poetici si sa spunem ca iubirea este in tot si in toate, iar gimnastica nu face exceptie. Am putea sa fim pragmatici si sa privim iubirea in sine ca un sport, in speta, gimnastica. Sau am putea sa ne bucuram de lectura si sa incercam sa raspundem acestei intrebari, daca mai este cazul, la final.

Avand ca decor orasul Torino, povestea din roman prezinta eforturile neprecupetite ale lui Don Celzani, un tanar secretar, de a castiga dragostea domnisoarei Pedani, o profesoara de gimnastica dedicata in totalitate profesiei. Desi in viata domnisoarea Pedani nu pare sa mai fie loc pentru nicio alta pasiune, Cenzani nu se lasa descurajat. Nici de refuzurile ei repetate, nici de barfe, nici de posibilitatea de a-si pierde functia si respectul chiriasilor. Ba chiar, cand metodele clasice (scrisori si declaratii fatise) nu dau roade, Cenzani apeleaza la diverse tertipuri menite sa ii inlesneasca drumul daca nu spre inima profesoarei, macar spre zambetul ei.

Indragostitul nostru trece prin diverse stari sufletesti, de la inflacarare la disperare, la dorinta de a se indeparta de persoana iubita si la neputinta de a trai fara ea, toate la fel de intense.

Iar finalul, ei bine, sa spunem doar ca ar trebui sa ii multumeasca si pe romantici, si pe pragmatici. O lectura scurta, dar placuta. De incercat!