Recenzie Camuflaj scrisa de "Lanny92"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Dupa ce am terminat o duologie SF foarte buna, Ilion/Olimp, care se poate gasi tot la Nemira si pe care o recomand, am profitat de reducerile de la inceputul acestui an si mi-am cumparat “Camuflaj” de Joe Haldeman, o carte care a castigat un Nebula, o carte scurta, plictisitoare, cu un subiect interesant, dar in care autorul, dupa parerea mea, nu a atins potentialul pe care il putea avea cartea.

Povestea pe scurt: De milioane de ani, chiar inaintea aparitiei primilor oameni, doua fiinte nemuritoare, cu abilitati de metamorfoza cutreiera Pamantul cu putine amintiri despre originea sau scopul lor. Mai tarziu, in anul 2019, un artefact de provenienta necunoscuta este descoperit in apele samoane, descoperire ce readuce impreuna cele doua fiinte. Una este “mutantul” care are abilitatea de a se transforma printr-un proces de durata in orice obiect sau fiinta, indiferent de sex, insa cu intentii destul de pasnice, cealalta este “cameleonul” cu abilitatea de a se metamorfoza instant in orice fiinta umana de sex masculin, dar cu un caracter foarte ostil si violent.

Dupa cum spuneam, subiectul are un potential destul de mare, iar modul in care este abordat sustine asta, insa dimensiunile reduse ale cartii si graba de a incheia povestea reduc drastic acest potential. Cartea are 3 fire narative, in timpuri diferite, din perspectivele celor doua fiinte si din perspectiva celor care descopera artefactul. Ceea ce este de apreciat in aceasta parte este ca desi firul narativ al oamenilor este scris mai mult ca sa pregateasca terenul pentru sosirea celor doi extraterestrii si ca sa prezinte reactia oamenilor la o descoperire de acest gen, firele narative ale strainilor sunt foarte interesante. “Mutantul” se transforma pentru prima oara intr-un om in anii 1920, trecand prin diferite experiente ce tin sexualitate, razboi, educatie, dragoste si multe altele si devenind foarte uman in interior, desi fizic nu este un om.

“Cameleonul” a fost om inca de la inceputurile umanitatii, si neputand deveni decat om a participat mult mai intens la evenimentele ce au creat lumea de astazi, insa fiind o fire violenta, experientele sale tin mai ales de razboaie, crime, intrigi, ceea ce il fac mai putin decat uman, pentru ca el oricum priveste fiintele umane ca inferioare. Pana aici totul pare bine si frumos, insa tocmai asta e problema.

Aici se termina. Perioada din anii ’20 si pana in 2019 a “mutantului” este prezentata in salturi destul de mari, uneori si de zece sau mai multi ani si astfel se pierde din avantajul oferit de acea descoperire a umanitatii prin ochii unui strain. Povestea “cameleonului” este si mai sumar prezentata, neavand dedicate decat vreo 3 capitole scurte in toata cartea, spre deosebire de omologul sau care detine aproape toate paginile romanului.

Din pacate romanul nu mi se pare ca merita premiul Nebula pe care l-a castigat, insa cine sunt eu sa contest hotararea unor critici literari adevarati. Ca sa nu las impresia ca sunt cu totul impotriva acestei carti o sa precizez si cateva lucruri bune. Partea din poveste dedicata “mutantului” este practic povestea principala, acesta fiind totodata si protagonistul. Odata cu transformarea intr-o fiinta umana acesta devine ca un prunc, nestiutor, inocent, insa spre deosebire de un copil normal, are o capacitate de memorare si de procesare a ce se intampla in jurul lui pe care niciun alt om nu o are. “Mutantul” trebuie sa treaca insa la fel ca si oamenii printr-un proces de invatare.

Astfel descoperim alaturi de el/ea muzica, scrisul, cititul, sexul, comportamentul in societate, camaraderia, prietenia, curajul si nu in ultimul rand dragostea. Un cititor care are aceasta carte in mana a trecut cu siguranta prin majoritatea acestor experiente, insa de abia acum realizezi cat de importante sunt, prin ochii unui strain, unui ne-om. In acelasi timp, “cameleonul”. in scurtele lui capitole dedicate ne descopera viclenia, rautatea, violenta, provocarea durerii de dragul durerii, lucruri pe care le are in sange si pe care realizam si noi ca le avem, dar de care ne debarasam in mare parte cand trecem prin experientele “mutantului”.

Daca as face un sistem de notare, pe o scara de la 1 la 5, cartea merita un 2 si nici nu as recomanda-o ca si lectura obligatorie pentru orice cititor, insa pentru cei care nu au ce citi, pentru fanii SF-ului soft sau pentru cei care vor pur si simplu o lectura usoara si rapida, aceasta carte este numai buna.