Recenzie Casa de la Riverton scrisa de "veverita_eve"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Fascinata fiind, dau ultima fila a povestii misterioase pastrate de Casa de la Riverton, a scriitoarei mele favorite de azi inainte Kate Morton.

Desi din acelasi stil literar ca si Gradina Uitata, cu acelasi farmec al secolului al XIX-lea, cu o poveste de familie si cu secrete ce bantuie in timp, cu suspans ce se declanseaza treptat, finalul uimitor imi intra la suflet imediat.

Din categoria Humanitas Fiction imi da impresia ca am trait la Riverton si ajung sa cunosc toate personajele parca de-o viata.

Abundenta de detalii si descrieri te transpun in decor si vei simti parca la sfarsit ca esti partasa la tot ceea ce se intampla, vei fi si tu un personaj in cartea ei.

Imi place in continuare la nebunie jocul acesta al timpului, felul in care autoarea jongleaza cu anii, cu personajele, cu gradele lor de rudenie.

Avand in spate “Gradina Uitata” si intamplarile ei mi-a fost mai usor sa ma joc cu imaginatia si cu intamplarile astfel incat sa fiu banuitoare si sa imi dau in gand cu presupusul.

Am fost surprinsa placut ca la rubrica multumirilor autoarea sa dea si niste sugestii de carti asemanatoare.

Nu exista termen de comparatie intre cartea asta si celelalte (bine includem in categorie si Gradina). Atat de profunde si misterioase atat de placute si surprinzatoare.

Arborele de familie planeaza si el deasupra romanului, un element cheie in cartile lui Kate Morton.

Faptul ca te trece prin mai multe generatii creste misterul si suspansul lasandu-te in sala de asteptare mai multe pagini la rand, insa chei si indicii vei gasi chiar si printre randuri.

Imi dau seama ca citesc destul de repede, asa ca stocul de carti il alimentez constant.

O recomand cu tot sufletul, chiar daca povestea intreaga este zbuciumata. Strabate-o de dragul cititului, de dragul vremurilor de demult, de dragul personajelor, de dragul autoarei.

Citate:

“Alfred o tachina mereu, spunand ca se vedea de la o posta ca e arheoloaga. Cu cat imbatranea mai mult, cu atat ii placea mai tare!”

“Exista intotdeauna semne pentru cine stie sa le caute.”

“E un lucru bine stiut, mai devreme sau mai tarziu, secretele ies la lumina.”

“Dar desigur, cei care traiesc din amintiri nu sunt niciodata morti de-adevaratelea.”

“Orice succes impartasit cu ceilalti e strabatut de o energie speciala.”

“…Pentru ca lacrimile sunt doar un semn al defectiunii tevilor.”

“O femeie nu poate fi niciodata prea bogata sau prea slaba.”

“Ma gasesc in recea sala de asteptare a timpului, tremurand, in vreme ce umbre stravechi si voci rasunatoare se pierd in departari.”

“Fericirea creste la gura sobei tale, nu in gradinile altora.”

“Vajaind ca vantul intr-un tunel, o pala puternica ma absoarbe ca o furtuna de vara, napastuindu-se spre mine tot mai iute, E trecutul meu care ma inghite.”

“Si asa am inchis usa intre noi si ceea ce ar fi putut sa fie.”

“In viata reala momentele cruciale trec pe furis, neetichetate, nebagate in seam. Se pierd sansele, se celebreaza catastrofele cu nesabuinta.”

“clarinet–> o muzica pe care nu stiam cum sa o definesc, ma facea sa ma simt stanjenita, parea ca descrie ceva intim si periculos. Aveam sa aflu ca se numeste jazz.”