Recenzie Cenusa si pulbere scrisa de "Kadia"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Yrsa este al doilea autor din literatura nordica pe care l-am citit, dupa ce am terminat cartile lui Stieg Larsson. Mi-a placut atat de mult incat a ramas autorul meu preferat din Seria Neagra. Imi place in primul rand stilul personal in care prezinta povestea, in care te face sa simpatizezi sau sa urasti personajele si mai ales intoarcerea din condei la final, cand crezi ca s-a lamurit totul, situatia descrisa cu grija in primele 200 de pagini se precipita si se schimba radical in cele 25 de pagini finale.
De data aceasta, clientul Thorei, eroina principala, avocata de profesie si detectiv de nevoie si mai ales din curiozitate, este reprezentatul unei familii instarite din insulele islandeze. Nimic nou pana aici, dar familia asta are un secret ce afecteaza mai multe generatii si care este scos la iveala odata cu dezgroparea vechii case de sub cenusa vulcanica. In beciul casei sunt descoperite trei cadavre si … un cap. In timp este dezvaluita acea intamplare nefericita, un ghinion ce afecteaza trei generatii, printre care si o fetita anorexica, care intamplator detine cheia misterului. Evenimentul care sta la baza intrigii acestei carti este real, in 1973 a avut loc o eruptie vulcanica a Eldfellului, care a ingropat o mare parte din casele din Vestmannaeyjar (Insulele Westman) fortand sute de persoane sa se refugieze pe continent.
Se pot spune mult mai multe si mai ales pot fi aduse critici de exemplu stilului destul de schematic, rudimentar cand vine vorba de descrierea personajelor masculine, asa cum mi-a subliniat Vlad, care inca se lupta cu prima carte; in schimb, cele feminine mi se par realiste. Poate tocmai de aceea imi place s-o citesc, vorbeste pe limba mea. E genul de carte pe care greu o lasi din mana. Oricum, cine vrea sa-i inteleaga pe barbati?