Recenzie Noaptea de sanziene vol. 1 scrisa de "andreeatoma"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

O carte mare, si la propriu, si la figurat. Insa lungimea sa nu m-a coplesit. Am parcurs cele doua volume cu un interes deosebit si cu dorinta ca ele sa nu se termine. Ma asteptam la o proza de factura fantastica, judecand dupa titlu. Ceea ce am gasit m-a facut sa ma felicit singura pentru hotararea de a citi carti ale marilor scriitori romani. Chiar daca asta inseamna devierea de la tendintele moderne. Romanul urmareste o perioada de 12 ani din viata lui Stefan Viziru, un intelectual dominat de intrebari existentiale si, intretaindu-se cu destinul sau, o seama de personaje interesante prin felul de a fi, prin modul de a gandi.

Sunt de remarcat puternice accente filosofice, obsesia lui Stefan fiind iesirea din Timp, ca notiune abstracta. Astfel, nici romanul nu urmeaza o cronologie fireasca, fiind constituit dintr-o serie de episoade, intoarceri in timp, rememorari ale unor intamplari mai apropiate sau mai indepartate, fara a tine seama de conventiile cronologice. O incercare aproape perfecta de elucidare a tainelor existentei umane, a destinului individual si colectiv. Fantasticul se impleteste subtil, dar nu in forme iesite din comun, ci in lucruri banale in aparenta. Citind, nu te poti sustrage intrebarilor ce se nasc o data cu digerarea ideilor. Destin, viata, moarte, clipa, istorie, eternitate sunt notiuni carora atat Stefan, cat si alte personaje- filosoful Biris, dramaturgul Bibicescu- incearca sa le desluseasca sensurile, sa depaseasca limitele cunoasterii.

Si perspectiva istorica mi s-a parut una interesanta, al doilea razboi mondial si perioadele ce l-au precedat sau i-au urmat fascinandu-ma. De altfel, in ultimul timp prezint un interes deosebit pentru aceasta perioada din istorie si am gasit si aici o evocare densa a sa.
Noaptea de sanziene este cea care marcheaza atat inceputul cat si sfarsitul cartii, trasand un fel de cerc. Senzatiile premonitorii sunt cele ce vor fi definitorii pentru finalul tulburator, pe care l-am citit intr-o stare de maxima tensiune, recitind fiecare pasaj, vrand sa percep cat mai profund intelesurile sale.

Simbolistica este puternic reprezentata in aceasta carte, reliefand o gandire superioara omului de rand, incat e imposibil sa nu te simti mai bogat sufleteste o data ce ai citit-o. Nu numai ca mi-a placut foarte mult, dar pot spune ca am invatat cate ceva din ea, mi-a stimulat gandirea si interesul pentru problemele importante ale existentei noastre.
Filosofie, dragoste, istorie, timp… sunt cateva din temele importante cuprinse in aceasta carte, ceea ce ma determina sa o consider una complexa, ce ar trebui citita de fiecare dintre noi. O carte de referinta mai exact. Mi-e greu sa descriu starea pe care mi-a imprimat-o si modul in care m-am delectat citind-o. Sunt unele carti pe care le citesti altfel, care te antreneaza intr-o ampla tesatura de ganduri, intr-o atmosfera pe care o regasesti doar in ele, si aceasta este una dintre aceste carti pe care nu le pot uita asa usor. Detalii mai importante sau mai marunte se intiparesc in mintea celui ce o citeste si ele revin ulterior, asemeni unor flash-uri, purtandu-te din nou in paginile cartii, cu ochii mintii.