Recenzie 29,9 ron scrisa de "MissValery"



Recenzie 29,9 ron scrisa de Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici. Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Numele cartii: 29,9 ron
Autor (i): Frederic Beigbeder
MissValery MissValery pe 2011-11-30 21:43:48 Rating:

Vi s-a intamplat vreodata sa cititi o carte din pura curiozitate, fara sa aveti vreo asteptare si totusi, odata intoarsa ultima pagina, sa va dati seama ca v-a placut, si inca mult? Mie da. Cu Frederic Beigbeder si a lui "Dragostea dureaza trei ani". Apoi din nou, tot cu el. Doar ca de data, cum era si firesc, am avut cateva asteptari. Nu mi le-a depasit, dar a ajuns la nivelul lor.

Imi place stilul lui Beigbeder si imi asum acest lucru. E misogin, arogant, le scrie verde in fata, deranjeaza si, pe alocuri, chiar socheaza. Nu e vrean mare filosof, nici nu are pretentia ca a reinventat roata. Poate ca ceea ce spune el a mai fost spus de alti, mult mai frumos si mai poetic. Dar mie imi place cum le spune el. Atat de mult incat am citit si cartea cu titlul care se schimba in functie de pret (13,99 lei in cazul acesta) si intentionez sa citesc toate titlurile care o sa-mi cada in mana.

La fel de aerisita ca si "Dragostea dureaza trei ani", cu pagini putine si scris mare, e genul de carte care parca te indeamna sa o strecori in geanta si sa profiti de orice clipa libera pentru a mai citi cate un capitol. Pare inofensiva, asa subtirica si cu coperta colorata, dar ascunde o critica aspra la adresa lumii publicitarilor, lume din care Beigbeder (alias Octave) a facut parte pana in momentul aparitiei acestei carti.

Nu ce se spune in carte imi place, ci cum o spune. De fapt, daca m-ati pune sa va povestesc subiectul cartii, s-ar putea sa nu primiti niciun raspuns din partea mea. Nu subiectul intereseaza cand vine vorba de Beigbeder, ci inlantuirea de ganduri, de cuvinte. Nu se ascunde in spatele vorbelor frumoase si totusi ma gasesc in situatia de a dori sa subliniez aproape fiecare fraza. Insusi felul in care sunt structurate paragrafele ma duce cu gandul la o culegere de citate.

Cateva exemple:

"Sunt fidel: esti singura persoana pe care imi vine s-o insel."

"Lucrez in publicitate; ei da, poluez universul. Sunt tipul care vinde rahat. Ala de va face sa visati la lucruri pe care nu o sa le aveti niciodata. Cer vesnic albastru, gagici care nu sunt niciodata nasoale, o fericire perfecta, retusata pe Photoshop. Imagini bibilite, muzica ultimul racnet. [...] Apostolatul meu este sa va fac sa va curga balele. In profesia mea, nimeni nu va doreste fericirea, pentru ca oamenii fericiti nu consuma."

Cartea incepe in forta si, din fericire, continua la fel: "Totul e provizoriu: dragostea, arta, planeta Pamant, voi, eu. Moartea e atat de inevitabila, incat ii ia pe toti prin surprindere."

Asa ca, daca o cititi dintr-o rasuflare, sa nu credeti ca numarul mic de pagini este singurul motiv.



Comenteaza

















Poll

Votati cartea lunii!