Recenzie Sotia calatorului in timp scrisa de "MissValery"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Daca va plac povestile de dragoste, adaugati "Sotia calatorului in timp" de Audrey Niffenegger pe lista de citit. E o poveste aparte, cu multe episoade triste, elemente fantastice (doar avem de-a face cu calatoria in timp), personaje care te cuceresc cu usurinta si un final greu de calificat in vreo categorie.

Dar, mai presus de orice, este o poveste de iubire. Dar o iubire care are de luptat impotriva timpului, o iubire rabdatoare, cum numai in carti gasesti. Ce mi-a placut in special la aceasta carte? Poate ca declaratia mea pare un pic feminista, dar asa este si titlul. La urma urmei, Henry DeTamble, personajul central al cartii, este un PCA (persoana crono afectata). Ca urmare a acestei dereglari genetice, se trezeste aruncat in trecut sau in viitor, in cele mai neasteptate momente. Ii este dat sa isi priveasca mama murind de sute de ori, fara sa poata schimba ceva. Este batut si haituit de nenumarate ori pentru ca in atunci cand calatoreste in timp nu poate lua nimic cu el. Nici macar hainele. Si, in special, are ocazia sa isi vada viitoarea sotie, Pe Claire Abshire, crescand sub ochii si indrumarea lui. Cu toate acestea, titlul cartii ii este dedicat ei, sotiei, o femeie obisnuita, care traieste intr-un singur plan temporal. Totusi, poate "obisnuita" nu este tocmai cel mai potrivit cuvant pentru a o descrie.

La urma urmei, cate femei si-au cunoscut viitorul sot la varsta de 6 ani (acesta avand atunci 36 de ani), pentru ca mai apoi sa il vada disparand si reaparand la varste diferite? Si, mai ales, cine ar accepta sa isi petreaca viata traind in incertitudine, cu teama ca barbatul iubit ar putea sa dispara oricand? Evident, nu multe. Tocmai de aceea Claire este adevarata eroina a povestii. Trebuie sa mai mentionez ca aceasta a pierdut sase(!) sarcini in incercarea ei de a duce o viata normala. Temerile ei, cosmarurile, toate sunt descrise pe indelete de autoare. Si, desi nici Henry nu este intr-o situatie tocmai fericita, Claire este cea pe care nu poti sa nu o compatimesti. Finalul cartii m-a gasit gandind: Asta da dragoste!

Daca din ce am scris eu reiese ca este o carte pentru fete, ei bine, tin sa va atrag atentia ca mie cartea mi-a recomandat-o un baiat care, culmea, a citit-o de mai multe ori. Asa ca aventurati-va in lectura fara prejudecati. O sa va placa. Nu sunt singura care o spune!