Recenzie A treia forta: romania profunda scrisa de "Jo.hanna"



Recenzie A treia forta: romania profunda scrisa de Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici. Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
CUMPARA CARTEA Pret Magazin
A treia forta: romania profunda 20 lei *
A treia forta: romania profunda 20 lei *

* Preturile pot fi diferite pe siteurile partenere in functie de promotiile lor curente.

Numele cartii: A treia forta: romania profunda
Autor (i): Ovidiu Hurduzeu, Mircea Platon
Jo.hanna Jo.hanna pe 2010-08-04 22:33:19 Rating:

Dacă oamenii se tem cu adevărat de ceva, atunci temerile lor sunt legate de două noţiuni fundamentale: adevărul şi libertatea. Ceea ce ne spune cartea aflată în discuţie este că adevărul vremurilor în care trăim e că ne lipseşte cu desăvârşire libertatea. Lipsa libertăţii pare a fi de dorit de vreme ce oamenii sunt prea slabi pentru a-şi asuma responsabilităţi. Dar faptul că acesta este un adevăr de care ne ferim şi care ne este înfăţişat brusc, ne face să ne dorim libertatea de care suntem privaţi, sau cel puţin să ne lămurim asupra modului şi motivelor pentru care ne-a fost răpită. Prin intermediul unei serii de eseuri oneste adunate sub speranţa întemeierii unei a treia forţe întru salvarea României profunde, Ovidiu Hurduzeu şi Mircea Platon explică pe larg şi pe înţelesul tuturor situaţia actuală a românilor.

În primul rând, ce reprezintă de fapt România profundă? Precum spune Mircea Platon, „Uneori, România profundă e un ţăran. Sau o stradă. Sau un episcop. Sau un nuc. România profundă e România împotriva căreia încă se mai duce război.” (p. 296). Prin urmare, este vorba de starea naturală a omului care trăieşte pentru sine, pentru familia sa şi pentru pământul care îl hrăneşte. Acest tip de om, care mai poate fi întâlnit uneori, mai ales în spaţiul rural, este înlocuit cu omul post-modern, fragmentat, sclavul fericit care este dominat de mentalitatea confortului. Dorinţa de a se încadra în Sistem este tot mai mare pentru omul zilelor noastre, deoarece Sistemul promite calitate, comoditate şi comuniune sub supravegherea Corporaţiilor în cadrul cărora prestezi servicii absolut mecanice pentru a-ţi asigura banii cu care să poţi cumpăra o viaţă lipsită de griji şi de întrebări fără răspuns. Aşa cum explică autorii, termenul de Sistem este unul general pentru a denumi toate organizaţiile şi persoanele care împărtăşesc acelaşi scop. Atâta timp cât scopul principal este dezrădăcinarea şi globalizarea, nu contează numele, metodele sau ceea ce pretind că sunt aceste organizaţii.

Metoda principală de care se foloseşte Sistemul este ascunderea adevăratelor probleme ale societăţii şi înlocuirea lor cu probleme derizorii pentru a-l ţine pe om cât mai ocupat şi cât mai departe de ceea ce i-ar fi de real interes. Părinţii îşi părăsesc copiii în faţa televizorului, iar atunci când copiii suferă căderi psihice nu înţeleg de ce nu pot fi fericiţi cu ceva de care ei au fost privaţi în perioada comunistă. În timp ce regimul comunist i-a ţinut pe oameni departe de anumite bunuri materiale, adeseori inutile, perioada de după s-a transformat într-o perioadă profund consumistă, determinând România să cadă în cealaltă extremă.

O soluţie împotriva evoluţiei acestui cancer care nu macină numai România, ci întreaga lume, este foarte greu de găsit. În condiţiile în care nici religia ca instituţie nu mai luptă, „celula de rezistenţă” nu poate fi decât persoana concretă. Precum spune Ovidiu Hurduzeu, „Doar un comportament individual exemplar, o angajare personală eroică, relaţii inter-umane autentice, faţă către faţă, şi personalizarea fiecărei situaţii ar oferi fiinţei umane şansa unei vieţi demne şi libere.” (p. 14). Pentru a ajunge la acest comportament exemplar nu este nevoie decât de credinţa ortodoxă pură, soluţie propusă necontenit de-a lungul timpului, dar privită mereu cu suspiciune. Marele scriitor rus F.M. Dostoievski ne spune în fiecare roman al său că tragedia omului este lipsa credinţei, pentru că atunci când Dumnezeu nu există „totul este permis”. Pe ideea aceasta se bazează fenomenul globalizării, înlocuind Dumnezeul creştin cu zeul confortului şi al consumului. Omul post-modern, trăind acum în incertitudine, lasă elitele să gândească pentru el pentru că este mai simplu şi mai lipsit de responsabilităţi, nu realizează că astfel îşi pierde individualitatea. Însă cu ajutorul credinţei sclavul fericit se poate transforma într-o persoană-eveniment pentru care totul are un rost, nimic nu este lipsit de sens sau de esenţă. Este nevoie de un moment şi un spaţiu transformat în eveniment, preţuit la adevărata sa valoare, şi de oameni dispuşi să trăiască în afara cursei după confort pentru a realiza ceea ce Ovidiu Hurduzeu înfăţişează atât de frumos: „Cu o opinteală, smulgeţi din temelii catedrala, o puneţi pe umeri, începeţi urcuşul spre cer...” (p. 178).



Comenteaza

















Poll

Votati cartea lunii!