Recenzie O mie noua sute optzeci si patru scrisa de "Vero234"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Am luat prima data contact cu aceasta carte in scoala generala cand,in manualul de educatie civica era dat un fragment din roman subliniind incalcarea drepturilor omului.Atunci nu intelegeam foarte bine termeni ca “utopie” sau “comunism”,dar totusi fragmentul mi-a starnit un interes bizar.
Autorul , Eric Arthur Blair (sub pseudonimul său literar George Orwell) a fost un scriitor englez, comentator al radio BBC, editorialist și reporter. El a luptat ca voluntar în Războiul Civil din Spania de partea comuniștilor. Romanul de fata a fost ultima carte scrisă de Orwell si a fost influențată de sănătatea sa în declin și de deziluziile politice față de guvernul laburist care a venit si care era departe de propriile sale idei și viziuni despre socialism. Publicată în 1949, cartea era o meditație asupra destinului tiraniei în viitor. Ea a avut un efect foarte puternic și numeroase formule și cuvinte au intrat în vocabularul de zi cu zi.
Universul lui Orwell este dominat de Partid ai carui conducator este “Fratele cel mare”si este divizat in 3 mari teritorii:Eurasia,Estasia si Oceania. Acest „Frate cel Mare” este enigmaticul dictator al Oceaniei (De ce enigmatic? Pentru că nu se știe dacă este o persoană reala sau o simplă manevră de promovare a ideologiei totalitare a „Partidului”:”…pe fiecare palier,figura cea enorma,asezata fata in fata cu usa liftului,il priveste insistent de pe perete.Sub ea scrie:FRATELE CEL MARE STA CU OCHII PE TINE…”.Chiar un nou limbaj este in formare numit “Nou-Vorba”.
Partidul este impartit in 4 ministere fiecare cu un scop bine delimitat:
-Ministerul Adevarului se ocupa cu modificarea trecutului prin falsificarea de documente si date convenabile partidului.
-Ministerul Pacii se ocupa cu razboiul interminabil care are ca scop subjugarea maselor.
-Ministerul Abundentei raspunde de treburile economice.
-Si nu in ultimul rand,Ministerul Iubirii ,care se ocupa cu disparitia si torturarea celor care sunt contra partidului.
Intregul sistem se bazeaza pe trei mari principii:
RAZBOIUL ESTE PACE
LIBERTATEA ESTE SCLAVIE
IGNORANTA ESTE PUTERE
Un alt element al sistemului este tele-ecranul,un aparat instalat in fiecare casa care supravegheaza omul pana in cel mai mic detaliu.
“…cel mai mic detaliu te poate infunda.Un tic nervos,o infatisare inconstienta de anxietate-orice duce cu gandul la ceva ascuns…”
“…sa ai o mutra neincrezatoare cand se anunta o victorie-este in sine un delict care se pedepseste.Exista si un cuvant pentru asta in Nou-Vorba:crimachip…”
O alta caracteristica infioratoare la acest sistem este faptul ca desfiinteaza familia ca unitate sufleteasca.”cum nu se poate desfiinta familia,oamenii sunt incurajati sa-si iubeasca progeniturile aproape ca pe vremuri.Pe de alta parte,insa,copiii sunt sistematic montati impotriva parintilor si invatati sa-i spioneze si sa raporteze orice forma de deviatie de la linie.Familia a devenit nici mai mult nici mai putin decat un auxiliar al Patridului,o metoda prin care tot omul traieste zi si noapte,inconjurat de niste turnatori care-i cunosc orice intimidate…”
Insa ce m-a impresionat cel mai mult la aceasta lume bolnava este asa numitul program“Cele 2 minute de ura”,in care oamenii devin animale incercand sa-si demonstreze loialitatea fata de Fratele cel Mare.
“…nu s-au scurs nici 30 de secunde din cele 2 minute de ura,si cel putin jumatate din cei prezenti in sala incepusera deja sa aiba manifestari necontrolate de furie…..in al doilea minut,ura a ajuns dementa.Oamenii se foiau in sus si in jos pe scaune si zbierau in gura mare….”
Persoanjul principal Winston Smith nu este un erou ,ci un simplu cetatean al Oceaniei cu ganduri periculoase de libertate.El este mai mult un fel de “prezentator” al acestei lumi ,prin ai carui ochi descoperim caracteristicile unui viitor poate nu atat de indepartat cum credem.El este in cele din urma prins de Partid si suspus procedeului “de spalare a creierului”, dand cititorului ocazia sa exploreze cele mai intunecate camere ale Ministerului Iubirii.
In concluzie ,romanul este o distopie intr-o lume in care un singur gand te poate ucide sau mai rau…Nu este o carte cu final fericit,sentimentele care ti se transmit nu sunt pozitive,ci din contra. Cu toate astea este foarte interesanta ,deoarece este o carte a trecutului si in acelasi timp a viitorului,poate in unele parti poate fi atribuita chiar prezentului.
Consider ca este o carte ce trebuie citita de fiecare dintre noi pentru a putea intelege cum functioneaza o societate de acest gen si pentru a sti sa evitam greseli care pot conduce la un viitor dezastruos.