Recenzie Mananca, roaga-te, iubeste scrisa de "iris88"



Recenzie Mananca, roaga-te, iubeste scrisa de Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici. Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
CUMPARA CARTEA Pret Magazin
Mananca, roaga-te, iubeste 24.62 lei *
Mananca, roaga-te, iubeste 26.98 lei *

* Preturile pot fi diferite pe siteurile partenere in functie de promotiile lor curente.

Numele cartii: Mananca, roaga-te, iubeste
Autor (i): Elizabeth Gilbert
iris88 iris88 pe 2011-07-18 19:58:56 Rating:

Mananca, roaga-te, iubeste… e titlul unei carti pe care am gasit-o a fi incredibil de relationata cu viata a aproximativ 50% din femeile din ziua de azi. Personajul principal al cartii, Liz Gilbert este o femeie puternica, ce pare a se lasa doborata de dezamagiri la inceput, insa urmand calea redescoperirii sinelui, reuseste sa-si gaseasca echilibrul atat psihic cat si fizic. Cu fiecare pagina parcursa, ma afundam tot mai mult in paleta de sentimente redate cu atata grija si atentie, fara a uita nici macar o singura senzatie, in mijlocul unei lumi ce pare a fi ireala, un nucleu de fericire intensa obtinut prin respectarea a catorva reguli simple. Eroina noastra trece prin nenumarate aventuri, se judeca pe ea insasi aproape in fiecare zi, incearca din rasputeri sa-si intareasca spiritul si sa readuca fericirea in viata ei. Este o femeie care a avut puterea sa spuna “Nu mai pot. Aici nu-i de mine” si sa plece in cautarea linistii si echilibrului pe care toti ni-l dorim sa-l atingem.

“Happiness is the consequence of personal effort. You fight for it, strive for it, insist upon it, and sometimes even travel around the world looking for it. You have to participate relentlessly in the manifestations of your own blessings. And once you have achieved a state of happiness, you must never become lax about maintaining it. You must make a mighty effort to keep swimming upward into that happiness forever, to stay afloat on top of it.”



Cu o doza semnificativa de curaj, Liz se hotaraste sa porneasca intr-o calatorie spirituala. Mai intai, “ataca” peisajele magnifice si ravisante ale Italiei, se infrupta cu tot ce-i mai bun din preparatele specifice, isi face prieteni, colinda orasele, se bucura de lucrurile mici pe care i le ofera viata si invata de la fiecare personaj nou cate o lectie care ii intareste puterea si convingerea ca trebuie sa duca la capat aceasta calatorie a regasirii sinelui. Din Italia zboara spre India unde isi incepe practic, a doua parte a calatoriei, parte ce se desfasoara sub denumirea de “rugaciune”. In India isi petrece patru luni de practica meditativa in care nu lipsesc si momentele de agonie legate de trecutul tumultuos, cu dezamagirea provocata de iesirea dintr-o casnicie nereusita. Aici invata sa recunoasca ceea ce vrea si ce cauta in lungul sau periplu, invata sa isi asculte in liniste vocea interioara care continua sa o ghideze cu intelepciune. Dar partea mea preferata este cea de la sfarsit, cand Liz se indreapta catre Bali, un loc absolut minunat denumit si Insula Zeilor sau as spune eu “Raiul pe Pamant”, un loc cu o istorie destul de veche, un loc incercat de trecerea timpului, un loc care a renascut din cenusa, unde toti oamenii zambesc si sunt linistiti indiferent de cat de trist le este traiul. Aici, Liz invata sa fie temperata, sa se iubeasca pe sine dar sa nu uite ca pentru a fi complet mai este necesara si iubirea de aproape. Tot aici, isi gaseste si mult asteptatul partener de viata care pare sa i se potriveasca in toate privintele si care ii ofera noi moduri de a trai, cu pasiune, cu dragoste si rabdare.

“The love that moves the sun and the other stars.”

In general, citesc cam o carte la saptamana, eventual daca gasesc vreuna care sa-mi placa enorm, nu ma las pana nu o termin. De ceva vreme insa, ma tot intrebam cand va veni cartea aceea care sa ma faca sa uit sa mananc, sa nu mai stiu de-i zi lumina sau noapte instelata. Ei bine, atat mi-a fost, Eat,Pray, Love e cartea care m-a tinut cu zambetul pe buze 4 zile, cu respiratia intretaiata, cu emotiile ridicate la nivel maxim. Cu fiecare pasaj citit, intram fizic si spiritual in lumea autoarei, stateam de vorba cu personajele si le ascultam conversatiile, simteam durerea dar si bucuria fiecaruia, respiram acelasi aer cu ele si miroseam parfumul florilor ce cresteau in gradina din spatele casei lui Liz. Am mers, odata cu ea, pe acelasi drum de tara de pe mica insula spre casa prietenului ei Ketut de unde am cules idei si conceptii noi despre care este locul nostru in lume si ce trebuie sa facem sa putem profita cat mai mult de tot ceea ce ne incjoara. Si-apoi cand am citit si ultima pagina, am inchis cartea, pipaind si mirosindu-i coperta cu iz de nou, mi-am dat seama ca noi toate suntem Liz Gilbert, ca puterea aceasta a tamaduirii sinelui rezida in noi toate si ca de fiecare data cand ne simtim singure si neconsolate trebuie sa invatam sa ne ridicam la inaltimea propriei noastre constiinte, la intelepciunea propriului nostru suflet si la rezistenta propriului nostru corp fizic, sa luam o pauza in care sa respiram adanc si sa avem forta sa lasam in urma ce ne-a provocat un rau major, sa iertam si sa iubim din nou. Cine n-a simtit niciodata ce este zugravit in aceasta carte, probabil ca o va descrie ca pe inca un bestseller pentru femei. Pe langa faptul de a fi un besteseller, pentru mine, ramane o carte remarcabila care provoaca un torent de sentimente in suflet, care te face sa zambesti pe masura ce o citesti, care te intareste si iti da gradul potrivit de indrazneala pentru a trece peste momentele de indecizie si confuzie din viata.

“In the end, though, maybe we must all give up trying to pay back the people in this world who sustain our lives. In the end, maybe it’s wiser to surrender before the miraculous scope of human generosity and to just keep saying thank you, forever and sincerely, for as long as we have voices.”

Si nu in ultimul rand:

“Never forget that once upon a time, in an unguarded moment, you recognized yourself as a friend.”



Comenteaza

















Poll

Votati cartea lunii!