Recenzie Si am spus da. o poveste de iubire scrisa de "Laura"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Nu cred si nici nu vreau sa fac o recenzie a acestei carti pe care am citit-o imediat dupa Mananca, roaga-te, iubeste. Nu mai este nici o noutate faptul ca „Si am spus da” este continuarea primei carti (mentionata mai sus) semnate Elizebeth Gilbert.

Cartea nu este decat un lung sir de informatii asupra casatoriei. Pana sa spuna „da” Liz si-a luat timp de gandire, a citit, a intrebat in stanga si in dreapta, a ascultat povesti de viata si a cunoscut traditii de nunta.

La drept vorbind, ea si Felipe se intelegeau foarte bine, nu aveau nevoie de o hartie ca sa stie ca se iubesc si ca iubirea lor ii va uni pentru totdeauna. Si totusi, casatoria era singura lor alternativa, singura solutie ca sa poata fi impreuna.

Trecand acum la ce se intampla in zilele noastre, poate ca un studiu ca al autoarei ar stopa divortul (care am ajuns sa cred ca se intampla mai des decat casatoria) sau poate nu; poate cu, sau fara studii amantutite despre ce inseamna cu adevarat casatoria, ce inseamna de fapt sa fii casatorit, am face aceleasi greseli.

Decidem sa ne unim destinul de omul pe care-l numim suflet pereche pentru ca-l iubim si fara persoana care ne completeaza nu putem continua, nu ne vedem trezindu-ne in fiecare dimineata, nu suntem impliniti, nu suntem intregi.

Si dacafara iubire nu se poate trai, daca iubirea inseamna totul si este reprezentata de o persoana, atunci nu ezitati sa va traiti iubirea alaturi de sufletul vostru pereche. Iar daca intr-o buna zi realizati ca ati ales gresit, nu regretati: de fiecare daca exista o a doua sansa, a doua sansa cu aceeasi sau alta iubire.

Nu prea am vorbit despre carte, dar am vorbit despre cartea ce ne vorbeste asa frumos despre iubirea dintre doi oameni ce se intalnesc departe de casa, intr-un moment in care nici unul nu mai credea in iubire.