Recenzie Seducatoarea din Florenta scrisa de "iris88"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Povestea începe cu sosirea unui asa numit Mogor del Amore ce pretinde a fi unchiul împaratului Akbar, un copil din flori al frumoasei prinţese, strămoaşă, Qara Koz ce-a fost răpită cu ani în urma de la curtea regală de lângă familia sa de moguli, din India. In depănarea naşterii mogulului din flori, autorul introduce povestea a 3 tineri, Niccolo Machiavelli (Il Machia), Ago Vespuci şi Nino Argalia, ultimul dintre ei devenind ulterior un mare erou al Orientului. Cartea reuneşte două părţi ale lumii în încercarea de a crea un pod între Est şi Vest pentru a înlătura rivalităţile şi neînţelegerile dintre Orient şi Occident. Acţiunea se dezvolta paralel într-o Florenţă aflată sub conducerea clanului de Medici, în epoca prinţului Lorenzo Magnificul şi pe de altă parte în lumea lui Akbar, fondatorul oniricului palat din Sikri Fatehpur, din care a domnit asupra nordului Indiei în a doua jumătate a secolului al XVI-lea.
Seducătoarea din Florenţa este o continuă lume de vis ce încorporează personaje de basm ce aleg să-si urmeze singure drumul în viaţă, ajungând până la a-şi crea o companie invizibilă cu puteri magice (Jodha, soţia invizibilă a lui Akbar) . Cartea se vrea a fi o lume a Florenţei renascentiste introdusă într-o poveste a unei poveşti cu personaje mitice, prinţi, prinţese şi moguli. Lumea creată de Salman Rushdie în Seducătoarea din Florenţa este o lume a două mari civilizaţii reunite într-un basm de oameni mari pornit de la o serie de fapte istorice, scris în maniera specifică şi unică a lui Rushdie, ce dă impresia unui vis continuu din care nu mai poţi să te trezeşti. Şi totusi trezindu-te, după ce ai terminat de citit cartea, rămâi cu amintirea unui vis colorat în nuantele vii ale orientului, cu umbre cromatice ale unui Occident adesea întunecat de războaie şi lupte împotriva religiei.
Cartea e o dorinţă aprigă a scriitorului de a creiona un peisaj de pace între cele două lumi, ceea ce se dovedeşte a fi un lucru aproape imposibil, căci răutatea şi perfidia oamenilor este mai presus de orice încercare de a le opri.
Rusdhie spunea în cartea sa: „Cum ar fi să ne trezim în visele altor oameni şi să le schimbăm, şi cum ar fi să avem curajul să îi invităm în ale noastre? Cum ar fi dacă întreaga lume ar deveni un singur vis în stare de trezie?
Două minunate întrebări la care răspunsul ar fi probabil imposibil în realitate dar foarte complex într-o imaginaţie infinită de care din fericire dispunem, în care am putea să dezvoltăm povestea mai departe, schiţându-ne propria lume aşa cum ne-o dorim.