Recenzie Sotia calatorului in timp scrisa de "iris88"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Soţia călătorului în timp

Soţia călătorului în timp, un roman de Audrey Niffenegger. O combinaţie între science fiction şi dramă, vorbeşte depre povestea de dragoste a doi oameni care au fost predestinaţi să fie împreună, Henry şi Claire. Henry este un călător în timp sau am putea spune că suferă de o crono-afecţiune genetică, cum avea s-o denumească mai târziu doctorul său. Aşa se face ca el îşi petrece zilele călătorind în timp spre diferite locuri mai mult sau mai puţin periculoase. Unul dintre aceste locuri este pajiştea casei unde a copilărit Claire, un loc aproape magic, complet verde, unde vântul bate mai mult ca o adiere răcoritoare. Henry se întoarce în timp pentru a o cunoaşte pe Claire, pentru a o îndruma spre ceea ce va fi viitorul lor ca soţ şi soţie, viitor pe care Claire se pare că-l acceptă cu bucurie. Cartea este un melanj de dragoste şi pasiune, cu momente parcă scoase dintr-o poveste cu oameni magici ce au puterea de a se plimba prin timp, păstrându-şi totuşi aerul de dramă bazată pe realitatea uneori dureroasă a unui cuplu. În poveste, cei doi se zbat într-un amestec de frică şi curaj, se luptă din toate puterile pentru ceea ce le-a fost dat şi pentru viitorul care avea să le împuţineze amintirile plăcute. Un roman ce îmbină foarte reuşit realitatea cu ficţiunea, punând accent pe sentimentele şi trăirile umane. O poveste ce tulbură dar în acelaşi timp dă speranţă, vorbeşte despre iubire ca o flacară nemuritoare care transcede timpul şi depaşeşte toate obstacolele. Viaţa privită prin ochii unor oameni care, aparent au tot ce şi-ar putea dori, însă puţin timp de a se bucura de toate acestea. Cartea ne învaţă că fericirea se câştigă greu, cu eforturi, cu sudoare, cu lacrimi, ea constă în lucrurile ce adeseori uităm sa le vedem pentru ca suntem prea ocupaţi alergând dupa ceea ce credem că ne dorim dar ceea ce nu e întotdeauna şi ce ne trebuie. În ciuda finalului trist, romanul ne dă o adevarată lecţie de viaţă, despre cum trebuie traită şi despre momentele speciale şi oamenii din jur pe care ar trebui să-i apreciem la adevărata lor valoare.
Audrey Niffenegger a început să publice în 1978, la vârsta de 15 ani sub tutelajul lui William Wimmer. În 1998 a avut o idee pentru a scrie o carte despre viaţa unui călător în timp şi a soţiei lui, iniţial şi-a dorit un roman grafic dar şi-a dat seama ca e foarte dificil să reprezinţi, în imagini anumite schimbări în timp. Aşa că a lucrat la un roman, pe care l-a publicat in 2003 şi care a devenit curând un best seller internaţional ce a fost transformat mai apoi în film.