Recenzie Măștile fricii scrisa de "Mirabela Soare"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Aș putea începe prin strategii false de marketing. De pildă:
vrei să scapi de frică? Citește cartea asta!

S-a tot scris și se va fi tot scris despre teamă, frică, abuz, traume, tot ce vine din copilărie.
Uneori mi-e teamă pentru cel care citește despre aspectele astea grele, iar asta doar pentru că nu mulți sunt cei care scriu bine și ajută.
Camelia Cavada scrie, pot spune, tandru, cumva, mai degrabă decât tranșant. Te prinde în personaje și te mângâie cu adevăruri, da, tranșante. Căci adevărurile din Măștile fricii sunt, într-adevăr tranșante, iar pentru a ajunge la ele e nevoie de rupere multă. Rupere de sine, rupere de ce ți s-a spus că e bine și ce nu, rupere de ce ai vrut să crezi și ce s-a întâmplat cu adevărat. O oarecare disecție.

Dacă totul vine din copilărie sau nu,e de discutat însă gândind după structura cărții, după măștile fricii îmbibate încă din copilărie, o mare parte vine de acolo, iar exemple sunt. Sunt.
Un exemplu împachetat delicat e dat de personajele Ema, Sofia și David, trei copii care cresc abuzați psihic, fizic.
Aș putea să mai folosesc o altă strategie ieftină de marketing: te-ai întrebat vreodată de ce-n adolescență dansai bezmetică prin cluburi și te aruncai aiurea prin brațe străine?
Pentru că erai prinsă-n aburii alcoolului, pentru că voiai să pari mișto, pentru că voiai să fii acceptată? Hai că ne apropiem.

Citiți Măștile fricii și vă veți apropia de ale voastre.