Recenzie Hoodoo scrisa de "Patricia Lidia"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Hoodoo e un roman cu o construcție interesantă. Aparent cu o temă banală și deja abordată în fel și chip de sute de filme americane, omul influent care are o aventură cu o puștoaică și o lasă însărcinată încearcă să scape de ea, Hoodoo m-a uimit tocmai prin faptul că e imprevizibilă.

Încă de la începutul romanului am recunoscut-o pe Sofia, personajul feminin și generator al întregii acțiuni, pe care am găsit-o prima oară în una din poveștile scurte ale volumului Numele altora. Ba mai mult, primul capitol al romanului este chiar povestea din volumul menționat anterior. Deranjează? Deloc! Crează un fel de ciclicitate, ai impresia că toate personajele cărților lui Cosmin sunt legate între ele prin fire invizibile, indiferent de locul apariției lor.

Neașteptat, Knopf nu mă enervează. Deși ar putea să îmi creeze puternice sentimente de antipatie din cauza vieții lui pline de mister și aroganță, ce dă impresia că el este marele păpușar care învârte pe degete destinele tuturor, tot ce am perceput din persoana lui este permanenta sa stare de alertă și vigilența cu care își șterge urmele. Tare greu trebuie să fie să fii mereu singur (sufletește) într-o lume în continuă schimbare! Sofia, deși tânără, este foarte calculată și orice spontaneitate a ei are în spate un întreg proces de gândire. Albert în schimb este un personaj... well... enervant! Presupus asasin plătit, tremură în fața lui Knopf. Un fel de frustrat care se răzbună pe destin că nu e în stare să își facă animalele de companie să îl respecte. Paul... ce pot să zic de Paul? Paul e fain că tace și face.

Da, știu, asta nu este o recenzie. Sau este o recenzie ciudată. Dar seamănă perfect cu romanului lui Cosmin Leucuța. Scenele prezentate din perspectiva diferitelor personaje se întretaie și se completează reciproc, vocea autorului intervine uneori plină de compasiune, alteori nejustificat de obiectivă. Personajele emoționează și enervează deopotrivă, poate chiar în același timp, Dumnezeu (cu d mic) apare la un moment dat în carne și oase și îți vine mai bine să te rogi la animale și plante decât să îl suporți, mai ales când îl știi vinovat indirect de tot ce se întâmplă, maestrul păpușar: „Așa sunteți voi, oamenii. Mai înceți cu gândirea, dar rapizi cu judecata. Ca spartanii! Tot ce e necorespunzător, hop cu el peste buza prăpastiei.“ Și când crezi că ai înțeles ce se întâmplă, îți dai seama că de fapt era doar un vis / imaginația personajului care încerca să anticipeze ce s-ar fi putut întâmpla. Și tocmai această necontinuitate între scene, această imprevizibilitate face romanul unul tare interesant, deoarece niciodată nu știi ce se va întâmpla în momentul următor.

Și ca să fiu sinceră până la capăt, de-ar fi să îl recitesc acum, sunt convinsă că aș vedea lucrurile într-o total altă perspectivă, aș înțelege personajele altfel, ceea ce e un plus pentru această carte. Mai ales dacă îți dai seama, la o zi după ce ai terminat-o de citit, că nu înțelegi de ce ai ignorat-o mereu pe Isabela, un personaj totuși interesant. Dacă îmi fac curaj să o recitesc, vă anunț, dar sunt convinsă că o voi face curând!

Tare faine sunt și trimiterile la alte cărți (Laptele negru al mamei al aceluiași autor, prin aluzia la Sticlă: O biografie în viu grai a Clarei Munro sau Generalul în labirintul său de Gabriel Garcia Marquez) sau melodii cunoscute (de exemplu Creedence Clearwater Revival - Born On The Bayou sau Mötley Crüe - Kickstart My Heart), adăugând fundalul muzical sugerat te poate adânci și mai tare între coperți. Și, mai ales, te îndeamnă să cauți cărțile respective, dacă vrei să înțelegi mai bine personajele.

P.S. (Afro-American) Hoodoo (de asemenea, cunoscut sub numele de "evocarea" sau "prelucrarea rădăcinii") este un cult tradițional afro-american care s-a format prin contopirea mai multor tradiții și credințe vest-africane.