Recenzie Fericirea incepe azi scrisa de "Silvia1988"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Încă o carte teen-lit care impune un model fantezist de adolescent. Pentru mine e banal să citesc așa ceva după ce am trecut de mult de perioada tumultoasă, plină de nesiguranță, iar acum privesc detașat, urcată pe tronul maturității și al experienței de viață. Însă pentru un adolescent, mai ales o adolescentă ce abia explorează mediul din jur, mi-e teamă că personajele din această carte și destinul lor nu reprezintă tocmai un exemplu realist.

Ar trebui întâi să ne punem întrebarea: este necesar ca o carte teen-lit să fie realistă? Mă refer la faptul de a prezenta personajele adolescenți – apropiați de ceea ce sunt ei în realitate. Însă trend-ul se pare că dictează ca aceste personaje să nu fie de loc asemănătoare cu realitatea, riscând să creeze fie așteptări fanteziste în rândul adolescenților, fie oarece complexe.

Abby este studentă la colegiul Eastern și este prietenă bună cu America. Acțiunea debutează cu prezența celor două fete la un eveniment popular printre studenți (vă jur că habar n-am dacă într-adevăr studenții americani se dau în vânt după așa ceva): lupte corp la corp. Cei doi fioroși participanți, împreună cu publicul susținător al fiecăruia, se adună periodic într-o clădire nesupravegheată, confruntându-se și încercând să se pună unul pe altul la pământ. Se fac pariuri și se crează tensiuni.

Abby asistă la o astfel de confruntare, în care unul dintre oponenți este Travis Maddox – vedeta colegiului din toate punctele de vedere. Este masculul suprem dacă vreți să-i spuneți așa (Edward Cullen much?): plin de mușchi, arogant, popular, dar și inteligent, astfel încât să ia note foarte bune (sic!). Groaza tuturor rivalilor și iubirea neîmpărtășită a tuturor fetelor de la Eastern. Abby pune ochii pe el, amintindu-i întrucâtva de tatăl său: răzvrătit, certat cu legea și uneori cu buna cuviință. Însă, deși se luptă cu sentimentele ei, Abby evident că nu rezistă farmecelor acestui macho multitalentat. La fel de previzibil, și el pune ochii pe ea, fiindcă Abby, la rândul ei, e o fată care se distinge de celelalte. De aici începe un joc de-a șoarecele și pisica, în care cei doi poartă dueluri de îndrăgostiți, ce alternează certurile și împăcările. Iar autoarea toarnă periodic gaz pe foc pentru deliciul nostru.

Acum ajung la ideea cu care am început. Abby și Travis nu numai că sunt un cuplu nerealist. Mi s-au părut un cuplu menit să creeze complexe în rândul adolescenților cititori. Dacă până acum am întâlnit peste personaje feminine (pozitive) care au o anumită conduită morală, mi se pare că Abby nu prea are acest lucru. Dimpotrivă, este un caracter superficial, este pusă mereu pe harță, capricioasă, rea și formează o prietenie reușită cu America – aproximativ la fel ca ea. Pe lângă asta, autoarea ne-o prezintă ca pe o tipă extrem de sexy, care nu se sfiește să-și arate corpul în cele mai provocatoare ținute, mai ales atunci când e rost de admirație din partea altora.
Pe de altă parte, deși Travis Maddox este un băiat dur, semnificativ violent și care își bate joc de femei (făcând sex cu ele apoi alungându-le cu răceală de la el din casă), se transformă într-un cățeluș îndrăgostit, care e în stare să cadă oricând la picioarele lui Abby. Cu acest duo controversat, se construiește o poveste destul de captivantă, cu prounțate accente erotice, pe alocuri plictisitoare-siropoasă, dar și cu momente palpitante. Deși are momente clișeice, are și originialitate.

Principala mea problemă e că cei doi sunt niște ticăloși ordinari care merită bătuți cu o funie. Abby iese la restaurant cu un amic (fost iubit), iar la semnalul lui Travis, care pretinde că are nevoie de ea pentru susținere, efectiv se ridică de la masă și-l lasă pe tip să continue singur cina. Travis ia la bătaie lejer pe orice tip care îndrăznește să se apropie de Abby, chiar și în condițiile în care ea poartă o fustă până sub fund. Și dacă nu există pumni împărțiți din partea lui Travis sau cuvinte tăioase din partea lui Abby, atunci rămân privirile urâte și amenințătoare, pe care cei doi le aruncă oricui nu cade pe frecvența lor. Ah, și Abby consumă tărie regulat și mult, făcând pe orice muncitor de șantier să arate ca un vegan specialist în ierburi aromatice.

Într-un fel, concluzia naturală ar fi că cei doi se merită unul pe celălalt și e normal să fie atrași atât de tare, astfel încât să dea uitării vechile metehne sau principii. Ce este deranjant este că sunt prezentați ca modele de adolescenți. Ea debutează ca virgină (semn universal pentru cineva cu principii de viață – dar Abby oricum nu prea are) iar el, care până în acel moment trata execrabil orice persoană de sex feminin, își schimbă atitudinea la 180 grade și acolo rămâne.

Despre luptele purtate inclusiv în afara ringului de luptă și sângele sărit pe pereți iar nu știu ce să zic. E oare normal să-ți aperi iubita de “pericole” reale sau închipuite, spărgând nasuri și capete? Plus că nu prea aflăm nimic despre ceilalți oameni de rând, în afară de cuplul-vedetă Abby-Travis și prietenii lor – cuplul America-Sheppley. Doar faptul că alte fete sunt niște prostuțe fără farmec, iar alți băieți niște pămpălăi apatici. Adică, 99% dintre adolescenții din acel campus imaginat de autoare… dar mai ales din realitatea crudă.