Recenzie O fată din bucăți scrisa de "Sandra Deaconu"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Kathleen Glasgow nu este o scriitoare, este un miner care a lucrat cu zăcăminte de emoții. Nu doar că a reușit să pătrundă în întunericul care zace în oameni, dar a explorat chiar ea acele întunecimi, apoi a ieșit la suprafață și a scos cu ea această carte inspirată din viața ei. O fată din bucăți ar putea fi jurnalul oricăruia dintre noi, deci este cumva o mărturie a faptului că suntem puternici sau poate doar norocoși. Ciudat, nu, cum uneori egoismul ne face să credem că, lucruri care nu au legătură cu noi se învârt în jurul nostru?!

Charlotte Davis ne poartă pe și în pielea sa. Îi simțim proeminențele cicatricilor, pe care le coborâm și le urcăm odată cu ea, de parcă am fi într-un montagne russe al trupului său, îi simțim denivelările sufletești și simțim gustul metalic al sângelui și al durerii ei. Tatăl este înecat de tristețe la propriu, chiar în râul la care obișnuia să meargă cu ea. Mama moare și ea, dar nu în stilul...clasic. Nu, mai rămâne ceva în ea, suficient cât să o facă pe Charlie să sufere și să o tortureze. Ajunsă în stradă, apoi într-o casă în care se practica prostituția infantilă, ei nu-i rămâne decât să se taie pentru a contracara celelalte răni provocate de realitate, de parcă ar fi fost într-un concurs cu viața, și nimic nu mai are sens când își pierde și cea mai bună prietenă, în urma unei tentative de sinucidere a acesteia. După ce iese din locul pentru cele ca ea, prietenul ei din copilărie îî oferă apartamentul lui, în care poate să stea o scurtă perioadă, iar ea face tot ce poate pentru a lăsa în urmă trecutul ei dureros și încearcă să-și ia viața de la capăt, doar că, viața ei stă pe loc în timp ce ea merge înainte. E ca într-un vis urât, când noi mergem spre ceva ce ne dorim, dar nu ne mișcăm din loc. Suntem tot acolo, în pat, captivi în propriul nostru creier. Ajunge să spele vase într-un local, în care cunoaște alți oameni răniți, iar problemele nu o vor părăsi, pentru că, într-un mod ciudat, parcă nici nu ea nu vrea acest lucru. Durerea e normalitatea ei.

Aproape toate personajele poartă o povară, dar unul dintre cele mai elocvente, deși este menționat doar în treacăt de câteva ori, este Linda/Katie/Cuddles, care suferă de disociere de personalitate. Așa cum se întâmplă în astfel de cazuri, mintea ei a creat alte personalități pentru a o ajuta să facă față unei traume, însă, în cazul său, toate personalitățile ei par să sufere. E ca și cum în locul unei dureri se formează o groapă în sufletul nostru și, cu fiecare durere aruncată acolo, groapa se mărește, iar orice am încerca să creăm din noi înainte să o închidem va pleca din acea groapă, se va naște din acele dureri și le va târî prin cimitirul din noi.

De parcă nu ar fi fost de-ajuns cât de bine este scrisă cartea, coperta este absolut minunată. Dacă mi-ar veni în minte alte pleonasme, le-aș folosi pentru a descrie cât de mult mi-a plăcut absolut tot la această carte. Deși legătura dintre titlu, copertă și poveste este evidentă încă de la prima pagină, va fi un moment din carte în care această legătură va fi desăvârșită, culminând într-o tragedie perfectă. Da, există tragedii perfecte. Sunt cele cărora le supraviețuim.

În unele momente, poate ne-am văzut reflexia în cioburile cu care se tăia ea. În altele, poate am fost dezgustați și oripilați de ce sunt în stare oamenii să-și facă singuri și altora, dar Charlie este o eroină. Este, cel puțin, eroina mea, pentru că, a continuat să lupte, chiar dacă în felul ei bolnav, la început. Pentru mine asta înseamnă să fii erou: nu să învingi mereu, ci să rămâi în unele lupte până la sfârșit și să știi din care trebuie să ieși. O fată din bucăți este o carte pe care ar trebui să o citească oricine, chiar dacă nu se regăsește deloc în ea, pentru că, sunt atâția oameni răniți în jurul nostru, iar noi nu îi vedem sau, dacă îi vedem, îi considerăm ciudați când își manifestă durerea altfel decât noi. Cartea aceasta ne poate deschide ochii, ne poate pune față-n față cu realitatea și ne poate face mai buni. Sper. Fiți puternici! După ce reușiți, învățați-i și pe alții să fie, puternici sau doar...să fie!