Recenzie Restul e tăcere scrisa de "cornelia.popa"



Recenzie Restul e tăcere scrisa de Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici. Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
CUMPARA CARTEA Pret Magazin
Restul e tăcere 19.44 lei *
Restul e tăcere 23.32 lei *

* Preturile pot fi diferite pe siteurile partenere in functie de promotiile lor curente.

Numele cartii: Restul e tăcere
Autor (i): Carla Guelfenbein
cornelia.popa cornelia.popa pe 2017-07-21 10:12:54 Rating:

Cui faci un bine și la cine te gândești când ascunzi un adevăr? La celălalt sau la tine? Pune în balanță răspunsul și consecințele. Te-ai gândit că poate celălalt vrea să știe adevărul chiar și dacă doare? Da, ar trebui să ții cont de aceste întrebări înainte de a păstra tăcerea din nou. Dacă nu ești convins, poate că povestea familiei Montes din cartea Carlei Guefenbein te va ajuta să vezi altfel lucrurile.

Tommy, băiețelul de 12 ani a lui Juan și Soledad, are probleme cu inima și e mereu la un pas ca aceasta să se oprească. Asta îl face special și în același timp mai sensibil decât ceilalți copii, ceea ce nu-i neapărat un lucru rău dacă știi să privești din unghiul care trebuie. Mama lui a murit când era mic și Alma, noua soție a tatălui său, pare a fi femeia potrivită care să aibă grijă de el în continuare. Relația dintre ei e sinceră și se bazează pe încredere și iubire reciprocă.
Alma îi dăruiește lui Tommy un mp3 cu care acesta poate înregistra și asculta tot ce dorește. Cum Tommy nu are prieteni și stă mai mereu în casă, ori de câte ori are ocazia înregistrează discuțiile celor din jur iar mai apoi trage fel și fel de concluzii. Așa ajunge Tommy să afle că mama lui nu a murit așa cum i s-a spus și se hotărăște să descopere întregul adevăr de unul singur.

Juan încearcă să-și refacă viața alături de Alma, însă trecutul e ca un junghi la inimă. Se simte oarecum vinovat de faptul că Soledad s-a dedicat atât de mult fiului lor și că el nu a putut să o ajute mai mult. Încearcă să compenseze această vinovație salvând câți mai mulți oameni datorită meseriei sale de doctor, însă nu-și dă seama că repetă aceeași greșeală și că o neglijează de data aceasta pe Alma.

Aceasta din urmă a avut parte de o copilărie nefericită crescând doar alături de mama ei. A trebuit să-i suporte toate chefurile și distracțiile de-o noapte, până când a decis să plece de acasă și să facă tot posibilul să nu repete greșelile mamei ei. Alma a crezut că și-a realizat visul de-a avea o familie perfectă alături de Juan. Ce-i drept nu s-a înșelat, însă munca nesfârșită a lui Juan și dorința ei de a se simți iubită și apreciată a împins-o să facă lucruri ce mai apoi le-a regretat amar.

Lectura nu se prezintă ca o poveste plină de adrenalină și suspans, ci mai mult ca reflecții a celor 3, reflecții pe care dacă le pui cap la cap te emoționează profund și fac să te cutremuri. Juan a crezut că lui Tommy îi va fi mai bine dacă nu va afla adevărul despre mama lui, Alma a crezut că se va simți mai bine căutând iubirea în altă parte, și așa s-a ajuns la o tăcere dureroasă cu consecințe grave și iremediabile. De ce? Pentru că atunci când au luat decizii nu s-au gândit la toți cei implicați și la consecințe. Finalul e de-a dreptul șocant, nu mi-aș fi imaginat nicicând că povestea va avea un astfel de deznodămând.

„Să crești e ca și cum te-ai urca pe un deal cu un afiș mare legat de gât pe care scrie: UITĂ. Uneori îmi țin respirația ca să opresc timpul.”

“Amintirile se înfiripă delicat până se depositează în memorie; nici acolo nu rămân imuabile, continuă să se transforme împreună cu sentimentele care le însoțesc, până când, într-o zi, nu mai e ușor să distingi cât adevăr e în ele.”

“-Îți place să citești, nu-i așa? a întrebat.
– Mai mult decât orice.
- Și mie.
– De ce?
– Pentru că atunci când citesc, mă infiltrez, cred, într-o lume paralelă cu a mea. De aceea îmi place și să scriu.”

“Dragostea este un sentiment care ar continua să existe și fără să fie numit.”

“Pasiunea nu înflorește când este satisfăcută, ci când are de înfruntat obstacolo.”

“Câteodată, oricâte eforturi am face, viața trece peste noi. Purtările și sentimentele noastre nu ne aparțin pe de-a-ntregul. Sunt determinate la rândul lor de ceea ce ne dau sau ne iau ceilalți, de ceea ce ne ascund, de ceea ce ne spun, de povestea noastră.”



Comenteaza

















Poll

Votati cartea lunii!