Recenzie Cautand-o pe Alaska scrisa de "crissis95"



Recenzie Cautand-o pe Alaska scrisa de Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici. Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Numele cartii: Cautand-o pe Alaska
Autor (i): John Green
crissis95 crissis95 pe 2017-06-07 11:37:42 Rating:

Pe mine cel putin, John Green nu a reusit sa ma impresioneze cu scrierea sa. Primele 174 de pagini mi se par povestile penibile a unor pusti de 17 ani, departe de casa, crezand ca ei fac legea in scoala prin farsele lor.
Miles, baiatul obsedat de a memora ultimele cuvinte ale celor mai importanti ameni din istorie, citind bibliografiile acestora, dar niciodata scrierile acestora. Pleaca din sanul familiei, unde a dus o viata simpla, cativa prieteni pe care el nu ii suporta, viata in care inca respecta regulile (nu bause niciodata doar o singura data sub supravegherea parintilor, nu fuma s.a). Ajuns la noua scoala, se imprieteneste cu “Colonelul” – colegul sau de camera care avea o ura pentru grupul bogatasilor, Takumi – o piesa de puzzle sau ajutor in completarea farselor, Lara – care in cele din urma, nu a avut prea mare insemnatate si nu in ultimul rand Alaska – tipa care vindea tigari in campus, pregatea farsele impreuna cu Colonelul, avand un temperament Bipolar.
Ajunsa la cea de-a doua parte a romanului, am fost placut surprinsa sa vad mai multa actiune. Incercarea Colonelului si a Rotofeiului (Miles) de a rezolva enigma Alaskai cu toate ca Takumi si restul s-au dat batuti sau au si uitat de aceasta. Cu toate ca insusi Colonelul spunea ca o detest ape Alaska datorita toanelor ei, nu s-a lasat si a incercat sa faca totul ca sa afle motivele ultimei iesiri ale fetei.
Fie ca ii urasti sau nu, tot prietenii tai sunt si tii la ei; asta mi-a placut la Miles si Colonel – cu toate ca Miles o si iubea pe Alaska. Partea a doua a fost cu adevarat cea care a salvat cartea sa ii dau o nota mica; totusi am incercat sa evit in prima parte sa intru in faza de “reading slump” si am citit de dimineata pana noaptea (cu unele pauze). Ofera o lectie de prietenie, iar farsa Alaskai este cea care va ramane in istoria liceului.
Ma gandesc ca in viitorul apropriat sa ii mai dau o sansa lui John Green, poate, poate voi fi surprinsa intr-un mod placut inca de la inceputul povestirii.



Comenteaza

















Poll

Votati cartea lunii!