Recenzie Mecanica inimii scrisa de "cornelia.popa"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

De multe ori nu e nevoie de cuvinte mari și multe pentru a te exprima, e suficient ca emoția să fie puternică și asta va face ca totul să fie ușor. Așa e și cu această cărticică. Mathias Malzieu a cuprins în câteva pagini iubirea mare, emoțiile puternice și aventurile lui Jack.

Încă din copilărie, Jack a fost predestinat să fie altfel. Nu doar faptul că a fost abandonat de mama lui și că a fost luat în grija unei femei, Madeleine, ce se ocupa cu doctorii stranii îl făceau să fie special, ci faptul că el s-a născut cu anumite probleme cardiace și această problemă i-a fost rezolvată prin lipirea unui ceas cu cuc de inimă, acesta învățându-i inima să bată, să țină ritmul.

Totuși, orice are un preț și o consecință. Inima lui Jack putea acum să bată regulat și astfel el să trăiască, însă trebuia să se pregătească să facă față criticilor din jur, privirilor iscoditoare și, mai ales, să evite emoțiile puternice. Chiar dacă inimioara lui putea păstra ritmul, era posibil ca în cazul unor emoții să fie dată peste cap.

Madeleine a încercat să-l protejeze și să-l țină deoparte de astfel de fapte ce puteau să-i dăuneze, însă, la fel ca-n cazul tuturor copiilor, a venit rândul ca Jack să se maturizeze și să zboare din cuibușorul cald de acasă, din bolul de cristal ce-l apăra de restul lumii. A fost suficientă o singură și simplă ieșire în oraș și ticăitul inimii lui Jack a și început să o razna. De ce? Pentru că se îndrăgostise de o tânără cântăreață. Dragostea e una dintre acele emoții ce-ți dă inima peste cap, ce te face să simți că aceasta din urmă mai are un pic și iese din piept. Ei bine, pentru unii această emoție nu aduce decât aceste trăiri pline de magie, însă pentru Jack ar putea fi tragice.

Desigur, micuțul Jack a uitat tot ce i-a spus Madeleine și nu a făcut decât să-și asculte inima și să urmeze ticăitul acesteia pentru a o cuceri pe Acacia. Drumul până la inima ei nu a fost deloc ușor, a trebuit să înfrunte fel și fel de piedici, însă pe de altă parte a cunoscut și oameni buni, dornici să-l ajute. A învățat despre lumea reală, lumea din afara colibei unde a crescut. Toate acestea l-au făcut să se maturizeze și să-și dea seama că orice decizie are o consecință. A meritat să suporte toate acestea pentru Acacia? S-a ales cu iubirea ei sau cu inima lui sfâșiată? Nu rămâne decât să citiți cartea și să aflați.

Deși muzicalitea cărții dă o notă aparte lecturii și scriitura curge ușor, mi s-a părut totuși că dulceața cuvintelor a fost prea puternică. Malzieu, zic eu, a scăpat prea multe arome și esențe dulci în carte. Desigur, multora li s-a părut perfectă, ba chiar au comparat-o cu o “turtă dulce”, însă pentru gustul meu a fost puțin cam prea dulce. Totuși, e o altfel de poveste, cu altfel de trăiri ale personajelor și un mod diferit și unic de a transpune toate acestea.

“Întăi de toate, nu atinge acele. În al doilea rând, stăpânește-ți mânia. În al treilea rând, niciodată, nici în vecii vecilor, nu te îndrăgosti. Căci atunci, pentru totdeauna, acul care arată orele la ceasornicul inimii tale îți va străpunge pieptul, oasele ți se vor sfărâma, iar mecanica inimii se va strica iarași.”

“În viață, totul trece, să știi! Ne vindecăm întotdeauna, chiar dacă ne ia ceva timp.”

“Niciodată nu putem reveni asupra faptelor săvârșite în trecut, chiar dacă avem un ceasornic în inimă.”

“De ce mă tem? De tine, mai precis, de mine fără tine.”

“Dacă te temi că o să-ți fie rău, nu faci decât să mărești șansele de a ți se face rău. Uită-te la acrobați, crezi că se gândesc vreo clipă că or să cadă când merg pe sârmă? Nicidecum, acceptă riscul și savurează plăcerea de a înfrunta pericolul. Dacă-ți duci viața cu ochii în patru să nu-ți rupi ceva, o să te plictisești de moarte, să știi…”