Recenzie 29,9 ron scrisa de "andres"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

"Totul e provizoriu: dragostea, arta, planeta Pamant, voi, eu. Moartea e atat de inevitabila, incat ii ia pe toti prin surprindere. Cum poti sti ca ziua asta nu e ultima? Crezi ca ai tot timpul. Si, pe urma dintr-o data, s-a zis, te ineci, sfarsitul timpului regulamentar. Moartea este singura intalnire pe care nu o ai notata in agenda."

29,9 RON. Aveam cartea asta in asteptare de mult timp. Am citit-o cu mare interes. Insa in momentul asta ma intreb daca a meritat… Octave este intruchiparea publicitarului care “polueaza universul”, “ala care va face sa visati la lucruri pe care nu o sa le aveti niciodata”. Ni se dezvaluie o lume fantastica, dar pe cat de luminoasa pe atat de decazuta. Si, fiind pe deplin constient de aceasta lume, Octav incearca sa evadeze din ea. Vrea sa fie cumva concediat, pentru ca daca ar pleca de buna voie nu ar avea nimic de castigat. Insa este bun in ceea ce face, isi petrece viata mintind si inseland si este platit pentru asta.

Bun. Octav, publicitarul saturat de viata lui, decide sa termine cu lumea asta decazuta si se apuca sa scrie o carte. Dezvaluie astfel lumea mirifica dar murdara a publicitatii, o lume din care se chinuie sa iasa, dar in care se pare ca este tinut cu forta (oare?). Desi face tot posibilul sa scoata in evidenta toate lucrurile necurate din agentie, sa arate ca merita sa fie concediat, el continua sa urce pe scara ierarhica – lucrul asta il innebuneste.

Prima parte a cartii m-a captivat la propriu. Dezvaluie cu atata simplitate viata de publicitar, incat ajungi sa fii parte a povestii. De asemenea, dezvaluie si secretele succesului unui creativ. Sunt numite “cele zece pounci ale creativului”, care pot fi de asemenea aplicate - cu mici ajustari - si in alte domenii. Doua dintre aceste porunci ar fi :

- Prima idee care iti vine e cea mai buna, dar trebuie sa astepti intotdeauna un termen de trei saptamani inainte de a o prezenta;

- La sedinte trebuie sa intarzii intotdeauna. Un creativ punctual nu este credibil. Intrand in sala unde toata lumea il asteapta de trei sferturi de ora, nu trebuie in niciun caz sa se scuze, ci sa spuna, mai degraba: “Buna ziua, nu va pot oferi decat trei minute”.

Sunt 10 sfaturi pentru a fi cel mai bun si cel mai mare ipocrit. Cel putin asta e ideea cu care am ramas. Cei mai buni sunt de fapt niste ipocriti. Cei de sus ajung unde sunt calcand pe cadavre si neprivind in urma. Si de asemenea, are ceva de spus si despre cei mici si cei mari dintr-o companie. Cu cat esti mai mare cu atat devii mai lenes, mai exact “diferenta dintre un junior si un senior e ca seniorul e mai bine platit si lucreaza mai putin. Cu cat esti mai bine platit, cu atat esti mai ascultat si vorbesti mai putin”.

Publicitatea se dovedeste a fi mijlocul de inselare a maselor. Si nu e asta adevarul? Nu ni se vand in fiecare zi, zeci, sute, mii de produse? Nu ne lovim in fiecare clipa de aceste produse ale mintilor genilale de prin agentii? La tv, la radio, in ziare, pe net, pe strazi, pe cladiri, in mijloacele de transport, in lifturi, in wc-uri (si exemple sunt o multime). Peste tot ni se baga pe gat produse si servicii, care, ca avem sau nu nevoie, ne lovesc continuu… insa, “Oamenii nu stiu ce vor pana nu li se propune acel lucru” (Sir Terence Conran). Acesta din urma poate fi privit si ca un motto pentru vanzari.

Viata asta de angajat intr-o mare companie, descrierea succinta a realizarii unei reclame de cateva minute, clientii problematici ai agentiei, razvratirile personajului impotriva sefilor sunt captivante si presarate cu un umor ciudat si misogin tipic lui Beigbeder.

In partea a doua, mesajul se pierde cumva. Textul pare a fi doar de umplutura, pentru a completa cele 284 de pagini. Scena in care Octave, Charlie si Tamara o molesteaza pe batrana mi se pare nelalocul ei. Charlie isi varsa furia adunata de-a lungul timpului pe aceasta pensionara, o gaseste vinovata – nu conteaza pentru ce, si ii ia viata. Este o situatie putin fortata, insa e motivul pentru care Octave sfarseste in puscarie imediat dupa ce a fost promovat si a castigat un Leu de Aur la Cannes.

Povestea e amestecata, ganduri si imagini neclare ale personajului. O frustrare continua nu ii da pace. O ura pentru fosta sotie care ii luase dreptul de a-si cunoaste copilul si pentru fostul sef care se incurcase cu aceasta. Amandoi au preferat sa se dea morti pentru a evada intr-o alta lume. Octave pare a fi un suferind din dragoste, un suferind dupa o alta viata, insa nu face decat sa se lamenteze si sa se complaca in viata pe care o duce. Drogurile sunt portita lui catre o libertate creeata in propria-i minte.

Si poate ca nu este evident, insa autorul arunca un mesaj subtil. Iubirea e salvarea. Si Octave realizeza importanta iubirii in momentul in care o pierde. Si asta se vede ori de cate ori apare in discutie parfumul fostei sale sotii, Obsession. Iubirea lui e de fapt obsesie.

Desi, de multe ori, pare ca scrie la betie, imi place acest autor. Spune lucrurilor pe nume si nu se sfieste nicio clipa sa spuna ce crede. Isi pune intrebari pe care ni le punem si noi, iubeste viata intr-un mod ciudat si ne arata parti ale ei pe care nu am reusi sa le vedem singuri. Poate ca vrea sa apreciem mai mult fiecare clipa traita, poate ca incearca sa ne faca sa iubim, sa imbratisam, sa zambim, sa multumim soarelui ca a rasarit din nou. Cine stie ce e in mintea lui?!

"De ce alergam dupa frumusete? Pentru ca lumea asta e asa de urata, incat iti vine sa versi."