Recenzie Privilegiații scrisa de "cornelia.popa"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Se spune că-n viață nu le poți avea pe toate. Și dacă totuși poți? Cum ar fi să ai de toate: un partener de viață ce te iubește nespus, copii sănătoși, casă de vis, serviciu stabil, bani suficienți? Sună prea bine și în același timp puțin ireal, însă unii chiar au toate acestea. Oare sunt fericiți pe deplin, au conștiința curată și inima liniștită?

Cynthia și Adam se iubesc fără frică și margini, și chiar dacă au doar douăzeci de ani și am putea spune că mai e nevoie de timp de gândire și toate cele, ei decid să se căsătorească. Sunt pe deplin convinși că sunt meniți să fie împreună toată viața și cred cu tărie în dragostea lor. Într-adevăr, nu s-au înșelat în aceste privințe. Sunt cu adevărat o pereche de admirat. Într-o vreme când cei mai mulți tineri evită astfel de angajamente și cu greu se implică într-o relație serioasă, Cynthia și Adam merită aplauze.

Viața lor e mai mult decât roz, căci aceștia provin din familii înstărite, așa că viitorul pare stabil și chiar strălucit. Mi-a plăcut mult faptul că deși aceștia aveau veniturile deja garantate, ei au muncit în continuare, nu s-au bazat doar pe ce au moștenit de la părinți ci au vrut să câștige bani și prin propria muncă. Da, au vrut în același timp să aibă și bani mai mulți, însă nu mi s-a părut că ar fi vorba de lăcomie, ci doar că-și doreau ca atât ei cât și copiii lor să aibă de toate, să o ducă bine în continuare.

Dar cum spuneam, poți oare să le ai pe toate în viață? Chiar și așa, cu toți banii și bunurile necesare, ceva tot va lipsi. Cynthia își iubește enorm copiii, însă și-ar dori să lucreze, să mai iasă din casă, simte că timpul ce l-a petrecut crescându-și copiii o face să explodeze. Se simte dezorientată, așa că decide să apeleze la un psiholog. Adam, pe de altă parte, se simte răspunzător de traiul familiei sale, așa că face orice pentru a le oferi totul, chiar dacă asta înseamnă uneori afaceri ilegale ce-i îngreunează mintea și sufletul.

Așadar, n-ar trebui să-i invidiem pe cei ce sunt mai privilegiați ca noi. Deși din exterior totul se vede perfect și fără cusur, au parte și ei de lipsuri. Uneori poate acele lipsuri au o valoare mai mare decât bunurile ce le au. Sănătatea, conștiința curată și oamenii dragi nouă sunt mai importante decât o stare financiară impecabilă. Da, e și ea importantă, însă lucrurile importante și esențiale din viață se țin în suflet și în brațe, nu în portofel sau bancă.

Lectura a fost ușoară, însă fără prea mult suspans. Au fost pe ici colo câteva secvențe ce m-au făcut să-mi pun semne de întrebare, dar în marea parte s-a prezentat traiul lor, oarecum monoton. Se putea mai bine. Jonathan Dee, zic eu, mai are ceva de lucrat ca să mă fascineze și să mă țină cu sufletul la gură.