bogdan.balostin pe 2016-11-14 19:44:06
Rating:
Stan Tatkin este un expert în ce scrie. Nu l-am cunoscut niciodată, nu i-am aplicat sfaturile ca să văd dacă funcționează, pe scurt, nu am nicio dovadă în afară de cartea asta pe care am citit-o, recunosc, fără să aplic exercițiile ajutătoare.
Atunci de ce încep prin a spune că este un expert. Nu am citit foarte multe cărți de psihologie aplicată dar prin câteva tot am trecut. Și desigur, problema iubirii și a relațiilor apare ca problemă fundamentală în psihologie.
Spre deosebire de toate celelalte cărți pe care le-am citit, cartea asta e plină de iubire și tandrețe. Pur și simplu, autorul îți prezintă faptele cu blândețe și te îndeamnă să alegi care crezi tu că este calea corectă. Și repetă, de multe ori, că nu există o singură soluție, nu există sintagma „dacă partenerul este acest tip de persoană evită-l/evit-o”. Ba chiar încurajează vindecarea oricăror traume ați avut printr-o relație de durată. Să acceptăm că toți suntem oameni și să reparăm ce nu merge. Da, poate că sfatul este de bun simț dar m-am obișnuit cu sfaturile din psihologie (inclusiv psihologia pozitivă) în care mesajul subtil transmis este „dacă nu faci cum te sfătuiesc eu, o să ai de suferit” sau „elimină din viața ta persoanele care au următoarele defecte”. Din contră, sfaturile lui Stan Tatkin nu sunt deloc fataliste și mai mult în loc să ne concentrăm asupra celeilalte persoane, ne încurajează să ne analizăm analizăm propria persoană și să oferim primii. Ia în calcul toate aspectele de neurologie și recunoaște că relație de iubire este până la urmă un contract de schimb în care trebuie să comunicăm și să negociem dar până la urmă iubirea înseamnă să oferim fără să așteptăm înapoi o recompensă, nu-i așa? Putem începe primii să negociem și să oferim o mostră gratuită de iubire... Desigur, dacă vreți să aflați detalii mai tehnice, tipuri de relații, cele trei-patru lucruri de bază care ne fac nefericiți și iau o mie de alte forme, cum să formezi o relație de iubire, diferită de stadiul de dorință, citiți această carte.
La final, mărturisesc să exemplele de situații sociale întâlnite în cărțile de psihologie aplicată mă amuză și mă binedispun pentru că sunt situații duse la extrem, în care ne regăsim parțial în exemplele negative și idealizăm exemplele pozitive. În cartea aceasta exemplele de interacțiune ideală sunt siropoase până la punctul în care îți dorești să experimentezi așa ceva (asta pentru că exemplele ideale nu includ doar acele dulcegării de îndrăgostiți, dar și sarcasm de îndrăgostiți)
„Când recităm legământul de căsătorie, poate că ar trebui să spunem: Te iau ca pe pacostea mea, cu toată istoria și bagajele tale, și îmi asum responsabilitatea pentru toate nedreptățile anterioare pe care le-ai suferit din partea celor pe care nu i-am cunoscut niciodată, fiindcă acum ești în grija mea.”