Recenzie Oscar si Tanti Roz scrisa de "cornelia.popa"



Recenzie Oscar si Tanti Roz scrisa de Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici. Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
CUMPARA CARTEA Pret Magazin
Oscar si Tanti Roz 13.17 lei *
Oscar si Tanti Roz 18.4 lei *
Oscar si Tanti Roz 21.85 lei *

* Preturile pot fi diferite pe siteurile partenere in functie de promotiile lor curente.

Numele cartii: Oscar si Tanti Roz
Autor (i): Eric-Emmanuel Schmitt
cornelia.popa cornelia.popa pe 2016-10-28 05:40:28 Rating:

Mereu ne e mai ușor să trecem peste anumite momente din viață dacă avem pe cineva alături. Cineva care să ne insufle speranță, încredere, să ne ridice moralul și să știe ce să ne spună când avem nevoie de încurajări și o vorbă bună. Oricine are alături o astfel de persoană este bogat și ar trebuie să o aprecieze și să se bucure de ea la maximum, căci nu toți au norocul acesta. Uneori găsim astfel de persoane în cine nu ne așteptăm, ba într-un taximetrist, ba într-o vânzătoare, coleg de serviciu sau infiermieră, cum a fost în cazul lui Oscar. Ideea e că nu trebuie să ne lăsăm înșelați de aparențe și așteptări, oricine poate da o mână de ajutor și spune o vorbă bună cuiva, nu trebuie un anumit statut, ci doar voință și un strop de bunătate.

Oscar e un băiețel de doar 10 ani și suferă de leucemie. Spitalul e noua lui casă, căci e în continuu sub observarea medicilor, mai ales după ce tratamentul lui a eșuat. Va muri, el știe asta, și-a dat seama după cum vorbesc ceilalți cu el, după cum medicii îi evită privirea, iar părinții se bâlbâie și nu-și mai găsesc cuvintele când vin să-l viziteze. El n-are nevoie de minciuni sau de promisiuni deșarte, nu, ci de adevăr, de încurajare și susținere. Nu-i vorba că ceilalți nu vor să-i fie alături, ci nu știu cum. Copleșiți de suferință, părinții uită că Oscar are mai multă nevoie de mângâiere decât ei, uită că acum el are mai multă nevoie de cuvinte și nu de tăceri apăsătoare.

Deși inițial am crezut că tanti Roz e doar o prietenă imaginară de-a lui Oscar, ea de fapt este infimieră în spitalul în care puștiul este internat. Când am realizat asta m-am întristat. Să-nțeleg că e așa de greu de crezut că o infiermieră poate da dovadă de atâta bunătate și blândețe încât să cred că asta se poate doar imagina? Sper că nu, sper și vreau să cred că există multe tanti Roz și prin spitalele noastre, și nu doar în cărtea lui Schmitt. Ce o face pe infiemiera aceasta atât de specială? Faptul că știe atât de bine cum să-l facă pe Oscar să-și trăiască ultimele clipe din viață cu o intensitate de invidiat. Nu-l amăgește, nu-i promite că se va face bine, ci doar îi este alături și îl înțelege, îl ascultă. Îl apropie de Dumnezeu, sperând ca Oscar să găsească în El mângăiere. Și cât de inocente și simpatice sunt scrisorile pe care acesta i le scrie lui Dumnezeu. El vrea răspunsuri și semne concrete, însă Cel de sus îi dă ceea ce are nevoie, are grijă de Oscar și-l ajută să treacă mai bine peste situație, îl ajută să-și găsească liniștea și alinarea prin intermediul infirmierei. Așa că am putea foarte bine spune că tanti Roz e ca un înger păzitor pentru Oscar.

Eric-Emmanuel Schmitt pune atâta inocență și farmec în această povestioară, încât e imposibil să nu prinzi drag de Oscar, să nu o admiri pe tanti Roz și să nu te înduioșeze și să-ți miște inima. Povestea lui Oscar, tăria și forța lui de-a trece peste, ar trebui să ne impulsioneze și pe noi, care atât de ușor ne dăm bătuți în fața problemelor de zi cu zi și trecem posomorâți și triști prin viață. Ar trebui să luăm aminte la entuziasmul și bucuria lui, ar trebui să învățăm de la el să fim mai puternici.

“Prima relație e fragilă, trece prin multe, întotdeauna, dar trebuie să lupți ca s-o păstrezi, dacă e cea adevărată.”

“Trebuie să faci diferența între cele două tipuri de suferințe, Oscar, suferința fizică și suferința morală. Suferința fizică trebuie să-o suporți. Suferința morală o alegi.”

„Să nu-ți fie frică, ci să ai încredere. Uită-te la fața lui Dumnezeu pe cruce: suportă durerea fizică, dar nu simte nici o suferință morală, pentru că are încredere. De-aia, cuiele îl dor mai puțin. Își tot spune: îmi face rău, dar nu poate să fie ceva rău. Asta câștigi dacă ai încredere.”



Comenteaza

















Poll

Votati cartea lunii!