Recenzie Crima si pedeapsa scrisa de "crissis95"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Este una din cartile care imi va ramane mereu in suflet, datorita caracterului lui Raskolnikov Rodia Romanici.
Dostoievski ne pune pe prim plan gandurile si sentimentele lui Rodia – fapt care mi-a atras atentia si totodata curiozitatea drumului spre “mantuire” pe care il are de parcurs personajul nostru.
Mintea sa instabila, gandurile sale incoerente de la inceputul romanului, pana la sfarsitul acestuia, vor duce la o gandire limpede; fapt care m-a facut sa indragesc personajul datorita personalitatii sale greu de patruns cu toate ca este o intruchipare a disperarii si prezinta imaginea unui criminal, m-a impresionat. Acea minte instabila, dar niciodata goala m-au facut sa citesc cartea dintr-o suflare, imaginandumi-l si chiar vazand lumea prin ochii lui.
Datorita vietii grele, ne-ndreptatiriile pe care le observa zi de zi, lacomia si ura oamenilor il fac pe Rodia sa recurga la furt si chiar la crima pentru a-si atinge telul de a duce o viata mai buna.
Raskolnikov este intruchiparea ucigasului intellectual, dar si a unui filozof. Urmarit de presiunea pacatului, acesta marturiseste crima Soniei (singura persoana care este alaturi de Rodia pe tot parcursul romanului) – totodata urmata de diferite explicatii pentru fapta lui.
“N-am ucis ca s-o ajut pe mama, astea-s vorbe! Am ucis si atata tot, am ucis pentru mine. Voiam sa stiu si eu daca sunt un paduche ca ceilalti sau sunt un om în toata puterea cuvantului.”
Sfarsitul este cu totul neasteptat pentru mine (imaginandu-mi cateva portite de scapare pentru Rodia), dar a meritat din plin sa nu las cartea din mana nici o clipa. Este cartea care m-a facut sa ma indragostesc de scrierile lui Dostoievski si abea astept ocazia de a mai pune mana si pe altele.