Recenzie Gradina uitata scrisa de "lunalovelight"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Grădina uitată de Kate Morton este o călătorie în timp, presărată cu secrete de familie, drame și speranțe sufletești. Scrierea te transpune într-o lume creată cu sensibilitate, adevăr și pasiune. Este exact ce ai nevoie pentru o lectură ușoară, captivantă și care te menține mereu prezent într-un univers idilic.

Romanul este împărțit în trei planuri, destinele a trei femei care se întrepătrund necontenit. Avem în prim plan povestea lui Nell O’Connor, fețita abandonată de o femeie misterioasă (Autoarea) pe un vas cu destinația: Australia. Singurele ei conexiuni cu trecutul sunt geamantanul cu rochițe și cartea de basme a Autoarei. Spre norocul ei, este adoptată de o familie cumsecade și crește până la 21 de ani într-un mediu liniștit și lipsit de prea mari transformări. Însă, la vârsta majoratului află adevărul despre adopție și întreaga ei viață se schimbă radical. Se simte pierdută, fără identitate sau rost în viață, la fel ca în urmă cu 20 de ani pe puntea vaporului. În cele din urmă, în ultimii ani ai vieții pornește în căutarea rădăcinilor, dorind să descopere cine este Autoarea și ce legătură a avut aceasta cu familia ei. Ajunge în locurile copilărie, unde descoperă ruinele unei dinastii demult uitate și grădina unde au luat viață zeci de basme și povești.


Cel de-al doilea plan se centrează pe destinul Elizei Makepeace, o fetiță care alături de o mamă bolnavă și un frățior mai mic se chinuie să trăiască în vâltoarea epocii victoriene. Viața fetei ia o întorsătură dramatică, pentru ca după lungi suferințe să fie reintegrată în familia care îi renegase demult mama. Aici se împrietenește cu Rose, verișoara sa și este asuprită în diferite moduri de mătușa sa Adeline. Eliza, o fată sinceră, plină de viață și mereu fascinată de miracolul vieții, nu se poate adapta rigorilor impuse de înalta societate, principii duse la extrem de mătușa sa. Calitatea de povestitoare și de imaginare necontenită, o aduce pe Eliza în fața unor realizări mărețe, dar și decepționări dureroase.

Al treilea plan, al prezentului, este conturat din perspectiva Cassandrei, nepoata lui Nell. Cassandra cunoaște, încă de mică, abandonul și drama unei copilării fără părinții sau alte privilegii. Este crescută de bunică și are parte mai târziu, în viață, de multe alte evenimente tragice, care îi răpesc orice speranță de a mai visa la un destin mai bun. După moartea bunicii, pornește în aventura vieții, continuând căutarea rădăcinilor familiei, al adevărului. Această incursiune în trecut, se va dovedi în final, un nou început al vieții, în acel loc special, aproape magic, al Grădinii Uitate.

Pe parcursul scrierii putem regăsi inserții din basmele scrise de Eliza, care nu sunt altceva decât transpuneri în planul fantasticului, al dramelor și speranțelor trăite de aceasta. Grădina Uitată este un roman de transformare personală, de regăsire a identității într-o lume plină de obstacole. Este o scriere care se bazează pe forța legăturilor de familie, care ne face părtași la drame și mistere, invidie și prietenie, dragoste și decepție.

M-a surprins plăcut acest roman, prin frumuseța planurilor descrise detaliat, prin sentimentele intense și atmosfera de liniște și tumult simultan, care nu te poate face decât, să vibrezi la gândul că oricând, oricât de greu va fi, speranța este cea care ne ține vii.