Recenzie Cântecul sângelui scrisa de "bogdan.balostin"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Așa arată o carte bine scrisă și bine structurată. Încep recenzia cu această frază pentru că la sfârșitul cărții o să apreciați cu certitudine câtă muncă a fost depusă nu numai pentru a scrie cartea dar și pentru a aranja secvențele de așa natură încât să transmită un mesaj separat de narațiunea clasică.

Povestea este una clasică în genul fantasy, cu un protagonist care nu poate fi învins și triumfă în tot ce face, chiar și când greșește. Se poate spune că merge din greșeală în greșeală până la victoria finală. :)

Poate deja vă gândiți „Nu-mi place, vreau să văd un erou care suferă și pierde și pierde și apoi se ridică și triumfă în final asupra răului.” Ne-am obișnuit cu altfel de eroi pentru că au acel suflet de muritor, ne putem apropia de ei și ne regăsim în încercările lor. Dar pe de altă parte, în „Cântecul sângelui” caracterizarea este așa fină încât nu ai cum să nu te atașezi pe protagonist. Pentru că, deși este predestinat să învingă mereu, măcinările sufletești sunt veridice. Și de asemenea, magia este subtil prezentată iar explicațiile se îmbină la sfârșit într-un mod perfect, apropo de structură. Deși este o carte extrem de voluminoasă, nici un cuvânt nu este scris pe pagină fără un scop. Așa cum am zis, apreciez o carte unde totul are sens și nimic nu e lăsat la voia întâmplării.

Cartea este un bildungsroman și un roman despre o școală de luptă, formarea legăturilor de prietenie și trecerea „examenelor”. Romanele de acest tip, scrise bine, au un anumit farmec aparte pentru mine, poate pentru că maturizarea personajelor se face într-un mod credibil și surprinzător. De la timiditate la curaj, de la aroganță la sacrificiu și mai multe schimbări a căror surpriză nu vreau să o stric.

Fiul Lordului Bătăliilor și al unei tămăduitoare, Vaelin Al Sorna este dat de tatăl său Ordinului al Șaselea la o vârstă fragedă unde este antrenat să devină un războinic pentru Credință. Desigur, un mister îl înconjoară în toți anii de antrenament și își câștigă faima încă „de pe băncile școlii” datorită întâmplărilor prin care trece. În acest Ordin își cunoaște Frații, de care va fi legat toată viața și între timp, este prins în intrigi politice și religioase.

Introducerea ni-l prezintă deja pe Vaelin ca prizonier al Imperiului dușman și ne vom întreba tot timpul care au fost circumstanțele care au dus de la antrenamentul de copil în slujba Credinței să ajungă prizonier de război cu o notorietate neobișnuită.

Romanul este primul dintr-o serie dar nu trebuie să vă speriați, finalul rezolvă majoritatea firelor narative deschise în această prima carte și cred că se poate citi cu ușurință ca o carte de sine-stătătoare.