Recenzie Mirosul lumii scrisa de "MissValery"

• 1
• 2
• 3
• 4
• 5

Sunt carti care se citesc pe nerasuflate, iar Mirosul lumii (Smell), de Radhika Jha, este una dintre acestea. Romanul a devenit best-seller in scurt timp de la aparitie in tara natala a autoarei, India, si a castigat premiul Guerlain, in 2004, la Paris. La succesul cartii a contribuit in mare masura faptul ca autoarea este nascuta si crescuta in Delhi, fiind binecunoscuta fascinatia pentru scriitoarele provenite din India, Jhumpa Lahiri si Arundhati Roy fiind doar doua exemple. Si, desi cartea este departe de a fi o capodopera, are pasaje descriptive foarte frumoase si realiste (Radhika Jha chiar a locuit la Paris in perioada studentiei), meritandu-si locul in biblioteca.

Personajul principal nu este Leela, adolescenta trimisa de mama ei sa traiasca la periferia Parisului,in casa unui unchi si a unei matusi avide dupa control,ci... mirosul. Nu e de mirare asadar ca romanul a fost comparat adesea cu Parfumul lui Patrick Suskind. Parisul se individualizeaza nu neaparat prin oameni si locuri, cat mai ales prin arome: mirosul de bagheta proaspata, parfumurile scumpe, aerul inchis de la metrou. Leela, provenita din India, tara mancarurilor si a mirodeniilor, simte ca nu isi gaseste locul, ca parfumul ei face nota discordanta cu aromele din orasul iubirii, astfel ca cea mai mare dorinta a ei este sa fie invizibila, adica asemenea celorlalti.

In momentul in care este alungata din casa familiei adoptive, Leela devine Lily, incepe sa descopere lumea si adevarata putere a exotismului ei si a mirosului fin. Isi va gasi sau nu Leela echilibrul intr-un oras care ii acapareaza toate simturile? Aveti 430 de pagini de citit, pentru a afla raspunsul.

Iubesc Parisul, imi plac mancarurile exotice si contrastele dintre culturi, asa ca Mirosul lumii a fost o lectura mai mult decat agreabila pentru mine. Daca imi semanati, v-o recomand cu drag. Unul dintre rarele cazuri in care simtul olfactiv este mai important decat cel vizual cand cititi o carte.