Sfarsitul copilariei
scrisa de Arthur C. Clarke
Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici.
Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
| Editura: | Univers |
| Autor (i): | Arthur C. Clarke |
| Numar de pagini: | 174 pagini |
| Anul aparitiei: | 2008 |
| Descriere: | Publicat initial in 1953, romanul Sfarsitul copilariei s-a dezvoltat pornind de la o proza scurta, „Guardian Angel“, pe care Clarke o scrisese in 1950 pentru revista „Famous Fantastic Mysteries“. Interesant pentru cititorii maestrului SF-ului e ca Sfarsitul copilariei se publica, de aproape douazeci de ani, cu doua variante ale primului capitol, in functie de alegerea editurii. Clarke a rescris acest text dupa ce evolutia cursei spatiale a luat alt fagas decat cel anticipat de el: capitolul de deschidere al cartii, cel din 1953, prezinta apogeul Razboiului Rece, in care rusii si americanii se lupta sa ajunga primii pe Luna, la sfarsitul anilor ’70. Cel de-al doilea, aparut cu precadere in volumele publicate la inceputul anilor ’90, repara previziunea eronata a lui Clarke, cursa aselenizarii fiind inlocuita cu cea a cuceririi planetei Marte, la inceputul secolului XXI. Versiunea aleasa pentru volumul din Colectia Cotidianul este cea dintai, preferata din ce in ce mai mult de edituri in ultimii ani, cand primii pasi pe Luna nu mai reprezinta un moment polemic pentru cititori, ci doar unul istoric. Primul capitol al cartii se incheie cu zadarnicirea planurilor de cucerire a spatiului; fie ca e vorba de Luna, fie de Marte, cosmonautii vad, in finalul capitolului, acelasi lucru - navele extraterestre impanzind cerul Pamantului: „Rasa umana nu mai era singura“. Acesti extraterestri, denumiti de Clarke Overlorzi (superseniori), transforma Pamantul intr-o lume aproape utopica: in jumatate de secol, ei construiesc un Stat Mondial, eradicand razboaiele, bolile si saracia. Munca e realizata, in mare parte, de roboti, iar oamenii intervin doar pentru coordonarea si depanarea masinilor. Ce face omenirea cu tot timpul liber obtinut? Invata, se educa, face sport si se distreaza. Pretul il reprezinta pierderea ambitiei si reducerea extrema a inovatiei artistice. Multi specialisti au identificat in utopia lui Clarke o expresie a colectivismului, a viitorului pasnic vazut ca un viitor al celor multi, cu toate riscurile ce decurg din pierderea cursei individualizarii. Clarke a fost, in mai toate cartile sale, un promotor al ideii ca destinul oamenilor este explorarea spatiului. Scriitorul considera ca Pamantul e doar un loc primordial, unde oamenii trebuie sa se dezvolte si sa evolueze, pentru ca, in cele din urma, sa-si inceapa drumul catre stele. O buna parte din cartile lui Clarke sunt intemeiate pe aceasta idee. Exista insa si o exceptie notabila: Sfarsitul copilariei este antiteza acestui concept. Romanul prezinta o lume in care omenirea nu cucereste cosmosul, ci face un salt evolutiv intr-o lume mistica, transcendentala. Insa autorul isi ia principala masura de precautie inca de la inceputul cartii, printr-o nota introdusa inaintea prologului din Sfarsitul copilariei: „Opiniile exprimate in aceasta carte nu-i apartin autorului“. |
Carti similare cu Sfarsitul copilariei
Scrie recenzie
Convinge-ti prietenii ca aceasta carte merita citita. Logheaza-te pentru a scrie o recenzie.
