Le triptyque de l amour
scrisa de Ioana Veturia Ciuperca
Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici.
Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
| CUMPARA CARTEA | Pret | Magazin |
|---|---|---|
 Le triptyque de l amour |
15.3 lei * |  |
* Preturile pot fi diferite pe siteurile partenere in functie de promotiile lor curente.
| Editura: | Topform |
| Autor (i): | Ioana Veturia Ciuperca |
| Anul aparitiei: | 2006 |
| Descriere: | In istoria politicii romanesti au fost intotdeauna prezenti si medicii. Datorita specificitatii profesiunii noastre, personal cred, fara a avea pretentia ca am dreptate, in incompatibilitatea celor doua activitati. Nu doresc sa emit judecati de valoare, deoarece nu-mi place un astfel de risc. Avand insa, experienta cateva decenii de practica medicala, am ajuns la concluzia imposibilitatii de a face concomitent politica, atat de pasionanta si acaparatoare, si a consulta bolnavi, a-i opera, a-i urmari, a fi prezent in serviciile de garda, ca sa nu mai vorbesc de specialistii in terapie intensiva, reanimare. Pot fi de acord cu o activitate pur politica, unde medicina, concomitent stiinta, arta si profesiune, te face apt in lupta cu meandrele, surprizele, neprevazutul, arta posibilului s.a.m.d. specifice politicii. Sunt convins ca medicii pot fi politicieni talentati, platind insa tribut meseriei, sau apeland la un efort suplimentar la care se supun. In final, devine inevitabila optiunea pentru una dintre ele, iar pentru un medic este aproape imposibil sa renunte la profesiune, mai ales daca acesta are o chemare speciala pentru ea. Pot afirma bazat pe experienta mea, ca absentand la cabinet. Fie in spital, fie in ambulator, bolnavii vor prefera medicul la care pot apela oricand si pe care il gasesc imediat. In general, publicul nu agreeaza sarcinile administrative pe care le pot indeplini, la un moment dat, medicii, parerea unanima referindu-se la efectul cronofag, nefavorabil, pe care atributiile extraprofesionale le exercita asupra noastra. Am cunoscut directori de spital, demnitari, care concomitent cu functia de conducere, onorau si profesiunea de medic practician, insa efectul, laudabil, l-au facut cu pretul sanatatii lor. De aceea sunt de parere ca este nevoie de o optiune clara, pentru a evita consecintele nefavorabile. Una dintre cele mai dificile probleme ale practicii medicale, este sa fii doctor in propria familie. Oricat ai fi de echilibrat, doct si experimentat, factorul subiectiv este inevitabil. Interventia lui nu este benefica deoarece fie esti tentat sa intri in panica, fie exista posibilitatea de a trata suferinta cu ingaduinta. Cel mai inteligent si indicat este sa te adresezi unui coleg si sa te sfatuiesti cu acesta. Fiind in familie, poate sa apara si situatia in care sa fi considerat tata, sot, cumnat sau ginere la modul familiar, cei care te vad zilnic in diferite ipostaze, nevazand intotdeauna pe „domnul doctor” in persoana ta. Dar, in acelasi timp, apelul la medic in familie are si partile lui bune. Conteaza foarte mult sa indrumi pe cineva unde trebuie si sa-I oferi primele sfaturi. Am auzit cazul unui chirurg celebru care, operand un membru al familiei, a facut greseli elementare, uitand un instrument medical sau o fasa, in abdomenul celui operat. Dramatic este sa fii solicitat in familie si, din cauze obiective (faza bolii, diagnosticul), sa nu poti oferi nici un ajutor. Bolnavii au un simt al lor care ghiceste imediat „teatrul” pe care esti nevoit sa il joci. Unii dintre ei recurg la o stratagema, spunand ca sunt echilibrati, dar vor sa stie adevarul. Am observat cum insa, de multe ori acest „adevar” grabeste deznodamantul. Nu toata lumea are un psihic „beton”, pentru ca boala modifica totul. In fata suferintei, majoritatea suntem egali, iar perspectiva unui prognostic rezervat spulbera chiar caracterele tari. Responsabilitatea in medicina are o foarte mare incarcatura stiintifica si umana. De aceea, trebuie privita cu cea mai mare seriozitate. stim ca este greu, dar trebuie facut efortul de a fi corect si omenos in acelasi timp. Cel mai contraindicat este, mai ales in familie, sa intri in panica si ea fiind contagioasa risti ca in loc sa ajuti, sa agravezi situatia. De asemenea, pozand atotstiutor, risti sa-ti pierzi credibilitatea si, de aceea, revin la sfatul de a apela la specialisti competenti, care pare a fi cea mai buna solutie dintre toate. Am participat de deseori in societate, la discutii legate de necesitatea ca fiii sau fiicele de medici sa urmeze, in mod obligatoriu, meseria parintilor. Trebuie sa recunosc ca, in unele cazuri, am asistat la cariere remarcabile datorita atmosferei din familie, faptului ca exista un limbaj medical cu care tinerii se familiarizeaza de timpuriu, dragoste si stima pe care un tanar le cultiva in prezenta unui parinte performant profesional. Acestea pot fi , desigur, argumente indubitabile pentru situatia mentionata dar, trist este cand parintii forteaza nota si isi obliga copilul sa urmeze o cariera pentru care nu are chemare. La noi, in Marginimea Sibiului, se spune, pe drept cuvant, ca pentru popie, dascalie si medicina „harul este obligatoriu”. Am auzit comentarii de genul „tanarul acesta calca a popa” sau „a dascal”.In zona noastra prin dascal se inteleg invatatorii si profesorii, iar de obicei in mediul rural exista un adevarat cult pentru aceste trei profesiuni. Imi amintesc cum la Sadu, locul nasterii parintelui meu, cand trecea pe ulita „dom’ parinte” oamenii de toate varstele se ridicau de pe banca si salutau cu „sarutam dreapta, parinte”. |
Carti similare cu Le triptyque de l amour
Scrie recenzie
Convinge-ti prietenii ca aceasta carte merita citita. Logheaza-te pentru a scrie o recenzie.
