Corbul - 15 traduceri in limba romana, urmate de filozofia compozitiei

scrisa de Edgar Allan Poe

Corbul - 15 traduceri in limba romana, urmate de filozofia compozitiei de Edgar Allan Poe Propune aceasta cartePentru a propune cartea trebuie sa te autentifici. Acum citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Vreau sa citesc aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici. Am citit aceasta cartePentru a salva cartea trebuie sa te autentifici.
Editura: Princeps Edit
Autor (i): Edgar Allan Poe
ISBN: 978-973-1783-20-8
Descriere: Edgar Allan Poe – Corbul

Într-o noapte-ntunecoasă, istovit, şedeam la masă
Cu străvechi volume-n faţă, cugetând asupra lor,
Şi pe-o carte cam ciudată aţipii, când deodată
O bătaie neaşteptată se-auzi uşor-uşor,
Cred că, murmurai încet eu, a bătut vreun trecător,
Nu-i decât un trecător.

Şi acum mi-e desluşită iarna cea mohorâtă:
Cărbunii, pierind în vatră, năşteau stafii pe podea,
Aşteptam doar dimineaţa, căci în cărţile din faţă
Nu găsisem vreo povaţă ce aş face fără ea,
Fără-a mea Lenore, pe care îngerii o vor cânta,
Doar în ceruri undeva.

Şi mătasea parcă vie din perdeaua purpurie
Mă umplea, foşnind, de spaime şi să nu mă înfior,
Izbutind să-mi vin în fire, repetam parcă-n neştire:
Bate`n uşa casei, sire, un grozav vizitator
Bate-aşa târziu în uşă, poate cere ajutor
Un grozav vizitator.

Inima mi se-mpietrise, n-am tăcut prea mult şi zisei:
“Domn sau doamnă, mă iertaţi, dar… s-a-ntâmplat
s-adorm un pic,
Nu-auzii întâia dată o bătaie-atât de-nceată,
O bătaie delicată…”Cine poate fi, îmi zic,
Şi deschid în cale-i uşa, să nu zăbovească-n frig,
Beznă – şi mai mult nimic.

Mult am stat privind afară, gânduri stranii mă-ncercară -
N-a trecut aşa hotare duhul vreunui muritor-
Noaptea îşi sporea-n putere, peste tot domnea tăcere,
Numai şoapta de durere sparse liniştea:”Lenore”…
Cine-o fi răspuns?… Ecoul? – că-am rostit încetişor-
E ecoul călător.

Întorcându-mă-n odaie, auzii din nou bătaia,
Numai că de astă dată – mai răsunător ceva
Şi mi-am zis cu-nfrigurare: înţeleg acum, se pare
Că acesta-i vântul care să deschidă geamuri vrea,
Fără îndoială el e cel de la fereastra mea,
Vântul şi nu altceva.

Cum oblonul îl trântisem, cu aripile întinse
Brusc intră, umflându-şi pieptul, şi măreţ înainta
Un sinistru corb – minune de pe timpuri vechi, străbune
Şi fără vreo plecăciune, ca un lord ce se ţinea
Pe bustul zeiţei Pallas se-aşeză şi, uite-aşa,
Sta, nici semn că i-ar păsa.

Negru şi cu pene rare, era grav la-nfăţişare,
Că surâsem fără voie, deşi îmi doream să mor,
Nu eşti arătos, ei bine, însă intri plin de sine,
Pribegind până la mine ca un stol rătăcitor,
Spune-mi numele ce-avuseşi pe-acel tărâm ne-ndurător,
Zise corbul: “Nevermore”.

Şi uimirea mă pătrunse că o pasăre-mi răspunse,
Deşi înţelesul frazei nu-l găsii mulţumitor,
Dar s-a pomenit vreodată şi-a fost binecuvântată
Vreo fiinţă să mai vadă-n ochi tabloul următor:
Stând un corb deasupra uşii, sigur şi nepăsător,
Corb pe nume: “Nevermore”.

Când acest cuvânt rostise, parcă sufletu-şi golise,
Că fără-a clinti vreo pană, iar tăcu necruţător.
Atunci spusei cu tristeţe:”N-am amici ca-n tinereţe,
Numai el îmi stă pe-ospeţe, nepoftit şi sfidător,
Mâine va pleca cum pleacă orice vis amăgitor…”
Zise corbul:”Nevermore”.

Tot se-nvălmăşi în mine că-mi răspunse-atât de bine
Şi mi-am zis în gând: “Fireşte, ce-i aici îngrozitor,
E că-n ţara lui destinul i-o fi prigonit stăpânul,
Până-n cântecele-i chinul se-adună răscolitor
În acest cuvânt pe care corbul îl păstră uşor
În cuvântul “Nevermore”.

Fără ca din ochi să-mi scape, am tras jilţul mai aproape
De-acel bust, zâmbind întruna, deşi îmi venea să mor…
Cufundat în perne fine, meditam ce e şi cine
L-a-ndreptat tocmai la mine pe ciudatul zburător,
Ce să-nsemne croncănitu-i des, de rău prevestitor
Din fatalul “Nevermore”.

Meditam fără vreo grabă, fără-a spune vreo silabă
Orătăniei, privirea căreia mă mistuia
Şi, slăbit fiind, deodată capul îmi lăsai să cadă
În pernă stins luminată-a jilţului de catifea,
În catifeaua de care nu se va atinge ea
Niciodată-n viaţa mea.

Îmi păru atunci că-n aer se-nchină c-un tainic vaier
O cădelniţă şi-un înger pogorâse pe covor…
Am strigat în disperare: “E-un trimis de sus ce are
Un balsam pentru uitare, un balsam mântuitor,
Bea, hai bea licoarea asta şi uita-vei de Lenore!”
Zise corbul:”Nevermore”.

Piază rea, căzută mie din a nopţilor pustie!
Ne supune-aceeaşi soartă, de aceea te implor,
Spune-mi, în Eden, departe, ce mă-aşteaptă după moarte?
Şi avea-va oare parte sufletu-mi, sfârşit de dor,
Să-ntâlnească-acea fecioară, pe iubita mea Lenore?
Zise corbul:”Nevermore”.

Pasăre sau nălucire!… e un semn de despărţire
Vorba ta?… Atunci dar pleacă pe-acel ţărm ne-ndurător
Cu tristeţea mea mă lasă, nu scăpa vreo pană-n casă-
Urmă necuviincioasă dintr-un joc înşelător
Şi din inimă îmi scoate pliscul tău ucigător
Zise corbul: “Nevermore”.

Şi nu zboară, nu se-ntoarce, stă şi tace, stă şi tace
Ca un demon, numai ochii mă ţintesc pătrunzător,
Lampa tot mai viu se-aprinde, umbra corbului cuprinde
Şi din umbra ce se-ntinde uriaşă pe covor
Dat nu este să mai iasă sufletu-mi pătimitor
“Nevermore, o, Nevermore!”


Carti similare cu Corbul - 15 traduceri in limba romana, urmate de filozofia compozitiei

Schimbarea la fata

Schimbarea la fata

de Teofil Balaj

mai mult
Surisul hiroshimei si alte versuri

Surisul hiroshimei si...

de Eugen Jebeleanu

mai mult



Scrie recenzie

Convinge-ti prietenii ca aceasta carte merita citita. Logheaza-te pentru a scrie o recenzie.

Comenteaza
















Taguri


Poll

Votati cartea lunii!








Membrii care au citit cartea

Anda Alexandra Adam
Recenzii: 0
Carti citite: 94

ARoberta
Recenzii: 0
Carti citite: 49