Romanul Lizoanca la 11 ani, scris de Doina Rusti, a fost recompensat cu Premiul Ion Creanga al Academiei Romane. Aparut in anul 2009, la Editura Trei, romanul este bestseller si se afla in curs de traducere in italiana si germana. Festivitatea de premiere va avea loc in Aula Academiei Romane, joi, 15 decembrie 2011, de la ora 12.

In recomandarea sa, prestigiosul romancier Nicolae Breban afirma: “Cu multa bucurie recomand romanul Lizoanca la 11 ani, autoare Doina Rusti, pentru a i se decerna Premiul Academiei Romane pentru literatura. Istoria unei pubere dintr-un sat romanesc de campie, in anii nostri, schitarea clara, memorabila, vie, a trasaturilor caracteristice varstei, dar si ale personajului care balanseaza continuu intre caracteristic si patologic – o patologie ce e mai degraba a vremii si a mediului! -, vigoarea si bogatia evenimentelor mici care o inconjoara pe aceasta fiinta, agresiva din pricini ale neintelegerii si duritatii umane, o jertfa de fapt a timpului si a istoriei, fac meritul acestei carti.
Siguranta, maiestria portretizarii, descrierea exacta si originala a mediului, urmarirea unui crescendo subtil al epicului, cu aerul fals al starii pe loc, fac din Doina Rusti, dupa parerea mea, un prozator de prima marime al literaturii actuale.”

Lizoanca la 11 ani:

“Am deschis ziarul si-am citit o fraza care mi-a facut gaura in creier: o prostituata in varsta de 11 ani a umplut un sat intreg de sifilis. Bineinteles, stiu foarte bine ca in jurul meu exista prostitutie infantila, copii mutilati, agresati, ucisi, impinsi sa supravietuiasca in genunchi, de cum vad ochiul soarelui. Dar in titlul acesta de ziar mai era ceva: o falosenie gretoasa a vanatorului de rating. Povestea mergea in mod pervers pe amanunte de genul ca fetita se prostitueaza inca de pe cand avea 9 ani sau ca printre clientii ei se numara chiar si barbati de 80 de ani. Desi stirea a fost apoi preluata in aproape toate cotidienele importante, era evident ca nimeni nu se obosise sa investigheze sau macar sa verifice informatia. Si tocmai aceasta indiferenta naucitoare m-a determinat sa scriu un roman.

M-a indignat intotdeauna lipsa de respect a jurnalistilor, care vorbesc despre oameni ca despre niste nenorociti. Cand aud aprecieri de genul batranul sau nea Vasile, mi se face rau. Cine ii da dreptul ziaristului sa vorbeasca de sus cu oamenii care ii asigura subiectul si painea? Dar de data aceasta era chiar mai mult decat indiferenta si nerusinare: era un cinism crancen, de care nu doar ziaristul, cu fragila si proverbiala lui educatie, era responsabil. Ci o lume numeroasa, o gloata, de fapt, o Istorie.

Am scris romanul pe nerasuflate, lasandu-ma in seama povestii despre o fetita darza, hotarata, inteligenta si aflata in razboi cu toata lumea. Lizoanca are ceva din mine, dar mai cu seama are ceva din varsta superba de 11 ani. Nu cred ca intamplator au iesit la suprafata istoriei intamplarile despre copii care au aceasta varsta. Ea este una a trezirii luciditatii.” – Doina Rusti

#club de carte #Doina Rusti #lizoanca #premiul academiei romane