Nu are rost sa ne ascundem dupa degete: cu statura lui impozanta si cu zambetul decupat parca din reviste, Joel Dicker nu este tocmai scriitorul tipic. Si nici nu ar avea cum – nu orice scriitor a castigat marele premiu al Academiei Franceze la varsta de 27 de ani!

Judecand dupa succesul de care se bucura in prezent romanul sau “La vérité sur l’affaire Harry Quebert”, recent aparut in Romania, nu s-ar zice ca Joel Dicker a avut parte de prea multe refuzuri la viata lui. Dar a avut. A fost nevoie sa scrie 5 romane, toate respinse de edituri, inainte sa isi dea seama ca trebuie sa scrie pentru el, fara sa se gandeasca la produsul finit, fara sa urmareasca publicarea cartii. Cand a reusit sa se detaseze de presiunea de a scrie o carte care sa fie pe placul publicului cititor, Dicker ne-a oferit “Adevarul despre cazul Harry Quebert”.

Comparata de multi cu seria Millenium, de Stieg Larsson, si laudata, printre altii, de scriitorul Pascal Bruckner, cartea lui Dicker se pregateste sa ia cu asalt Europa si, mai apoi, intreaga lume. Startul cuceririi lumii s-a dat, iata, cu succes, la Bucuresti. De ce cu succes? Pentru ca pe noi ne-a cucerit. Si nici macar nu am citit cartea inca!

Multimea, destul de numeroasa, daca tinem cont de vremea vijelioasa de afara, l-a primit pe Joel Dicker cu bratele deschise si pline de carti si a asteptat, cuminte, cate un autograf (sau mai multe) personalizat. Pentru ca, asa cum este si frumos, Joel Dicker a avut cate o urare pentru fiecare in parte. Deocamdata nu o sa va divulg ce mi-a scris mie. Toate la timpul lor.

Mi-a placut evenimentul de lansare. Cei de la editura Trei merita toata admiratia pentru rapiditatea cu care s-au miscat, traducerea in limba romana fiind prima traducere a cartii, disponibila, pana acum, doar in franceza. Felicitari si invitatilor speciali: criticul literar, Dan C. Mihailescu – neasteptat de amuzant, traducatoarea Ana Antonescu – careia ii datoram varianta in limba romana, dupa ce s-a “luptat” timp de aproape trei luni cu “cazul Harry Quebert” si directorul editorial al editurii Trei, Magdalena Marculescu – care ne mai pregateste si alte suprize literare.

Iar Joel Dicker, cu franceza lui impecabila, a fost o incantare. A vorbit atat de frumos despre editorul sau, Monsieur Fallois (84 de ani), incat mi-a parut rau ca nu a putut fi prezent la eveniment. Replica acestuia legata de premiul Goncourt, este de tinut minte: “Joel Dicker nu are nevoie de acest premiu, premiul acesta are nevoie de Joel Dicker!” Si daca tot a venit vorba despre premii, este remarcabil cum un roman a reusit sa castige, in acelasi an, si marele premiu al Academiei Franceze, dar si premiul Goncourt pentru adolescenti. O dovada in plus ca avem de-a face cu o carte care atrage o categorie larga de cititori.

Ma voi inscrie, oare, in randul celor care au devorat cele peste 600 de pagini ale cartii intr-o singura zi? Abia astept sa aflu!

#academia franceza #club de carte #editura trei #joel dicker #lansare