Scriitorii emigrati isi neglijeaza uneori limba materna, alegand sa creeze romane in graiul tarii adoptive. Astfel au luat nastere stiluri specifice si tehnici literare noi.

In goana dupa faima si recunoastere, scriitorii muncesc cu sarguinta la elaborarea unui stil propriu de exprimare. Se pare ca unii romancieri imigranti au reusit acest lucru pur si simplu prin abandonarea limbii materne.

“Romancierul francez Proust afirma ca, daca un scriitor doreste sa aiba un stil de exprimare caracteristic, ar trebui sa scrie intr-o limba straina”, spune scriitorul italian de origine algeriana, Tahar Lamri. “Si asta pentru ca o limba straina il sileste pe autor sa caute reprezentarea corespunzatoare, intrucat nu are la dispozitie un vocabular foarte bogat”.

In Italia tendinta a aparut in 1990, cand un imigrant senegalez si un jurnalist italian au scris impreuna o carte. Acum, editura Campagnia della Lettera are un intreg departament consacrat acestui fenomen.

Nefiind familiarizati cu expresiile specifice noii limbi, strainii pot oferi o noua perspectiva cititorilor plictisiti de clisee. In plus, muncind departe de casa, departe de tara lor natala, scriitorii imigranti, odata scosi din climatul lor literar confortabil, castiga in tenacitate.

“Este literatura celor aflati in miscare, a celor care nu se limiteaza doar la tara lor”, explica redactorul Silvia de Marchi. Unele dintre cele mai bune lucrari literare – acelea ale lui Milan Kundera sau Paul Celan – ar fi fost scrise intr-o limba straina si nu in cea materna, afirma de Marchi.

In privinta celor doi autori, italianca se insala. Celan, desi evreu bucovinean, si-a redactat si in Franta opera poetica in limba sa materna, germana. Iar Milan Kundera ar fi comis o grava eroare sa abandoneze ceha sa materna, in favoarea francezei, limba tarii sale de adoptie, afirma, nu fara temei, o serie intreaga de critici.

In schimb, la capitolul mari reusite ale literaturii universale scrise de emigranti trebuie trecute, intre altele, operele unor Joseph Conrad, Emil Cioran si Vladimir Nabokov.

Lamri a adaugat ca scriitorii straini au un simt al libertatii mai dezvoltat atunci cand vine vorba sa inventeze in strainatate expresii noi, fara sa se simta obligati sa pastreze conventiile lingvistice.

“Cuvintele lor ar putea suna stangaci in urechile italienilor, dar de ce sa n-o faci? Ce ar mai fi nou fara aceste expresii?”, afirma Lamri.

Italia gazduieste multi scriitori de succes, care au ales sa scrie intr-o limba straina. Printre ei se numara si algerianul Tahar Lamri, care in 1987 a venit in Italia, in cautarea dragostei. Povestea sa de dragoste nu a durat mult, insa Lamri si-a gasit alinarea in bratele unei alte iubiri.

“Au existat mai multe amoruri, si totusi cea mai mare dragoste am nutrit-o pentru limba italiana”, a relatat el.

Pentru alti autori, exprimarea intr-o limba straina le-a oferit increderea care le lipsea in tara lor natala.

“Nu am indraznit sa scriu fictiune – ma urmareau fantomele marilor autori brazilieni, precum Jorge Amado”, a declarat Claudileia Lemes Dias, in varsta de 32 de ani. “Imi era teama ca nu voi putea atinge niciodata nivelul lor”.

Lemes Dias a studiat dreptul si limba italiana in tara ei natala, Brazilia. Cativa ani mai tarziu s-a mutat la Roma, insa problemele financiare au determinat-o sa se inscrie la un concurs italian de creatie literara, care oferea castigatorului premiul de 1.000 de euro.

Cu toate ca nu mai scrisese niciodata fictiune, nici macar in portugheza, Lemes Dias a castigat.

Chiar daca operele imigrantilor nu se bucura de vanzari record, ele au fanii lor si de foarte multe ori au sansa de a intra si in atentia regizorilor.

Potrivit Silviei De Marchi, “literatura imigrantilor este literatura viitorului”.

Sursa

#emigranti #literatura #milan kundera #vladimir nabokov