Cele mai bune cărți ale anului 2015: nominalizările echipei Serial Readers

de / December 26th, 2015 / 628 vizualizari

S-a mai dus un an, s-au întâmplat destule încât să avem ce le povesti nepoților numai extrăgând esențialul din 2015, ne-am redescoperit umanitatea și-am pierdut-o la loc.

Poate nu mai avem chef de cărți și topuri, dar cineva tot trebuie să dea Cezarului ce e al Cezarului (Doamne, cât urăsc vorba asta!), astfel că noi, echipa Serial Readers, ne-am gândit să vă spunem și vouă ce cărți ne-au impresionat în 2015, alcătuind fiecare o listă de trei titluri a căror alegere o și motivăm, poate vă trezim și vouă interesul, asta doar în caz că n-ați apucat să bifați totul de pe listă.

 

imagine Andreea

ANDREEA BAN (ANDRES) :

Să facem un top al cărților citite anul acesta, ne-a spus Anca, top 3 al celor mai interesante cărți… Minunat, am spus. Ideea a fost minunată până când am ajuns în fața listei de cărți citite, de unde a trebuit să aleg. Să vă mai spun că m-am tot gândit și răzgândit? Într-un final, presată de timp, a trebuit să pun degetul pe trei titluri. Criteriile? Acele cărți care mă bântuie încă. Sunt cărțile care mi-au oferit (în doze mari): acțiune, suspans (de fapt a fost groază) și inspirație.

1. Mâine – Guillaume Musso
Atunci când vreau să citesc o carte pe care să nu o pot lăsa din mână, o carte plină de suspans, de răsturnări de situație, aleg o carte semnată de Guillaume Musso. Anul acesta am citit Mâine, o carte pe care am luat-o cu mine în vacanță și care mi-a oferit exact ce așteptam de la ea: aventură, suspans, mister și pasiune. Mâine este povestea Emmei și a lui Matthew, doi străini care sunt conectați peste timp de, surpriză!, internet. De la o întâlnire ratată și până la o veritabilă intrigă polițistă nu este decât un pas (sau câteva pagini!). O recomand oricui vrea să evadeze între paginile unei cărți minunate!

2. Cimitirul animalelor – Stephen King
Am văzut filmul pe când aveam doar șapte sau opt ani. Am fost puțin “zguduită” de povestea familiei Creed. Anul acesta am citit cartea. Da, îmi plac poveștile care taie respirația, care, deși îți simți inima bătând nebunește, nu le poți lăsa din mână. Cam așa s-a întâmplat cu Cimitirul animalelor. Știam firul poveștii, știam ce pățesc protagoniștii – de la cel mai mic la cel mai mare –, și cu toate astea am tresărit de câteva ori. Nu știu dacă a ajutat faptul că ultimele capitol le-am citit după miezul nopții, dar povestea a avut efecul promis. Dacă sunteți cititori de thrillere, vă recomand cartea lui Stephen King, este povestea care l-a speriat chiar și pe el.

3. #Girlboss – Sophia Amoruso

#Girlboss este povestea unei fete care nu și-a găsit locul până nu și-a descoperit pasiunea, până nu a transformat-o într-o afacere profitabilă. Cartea nu vine cu rețeta succesului, ar fi fost prea frumos. Veți descoperi însă o poveste care vă va inspira. Veți afla lucruri pe care le știți deja, că e nevoie de multă muncă, de nopți nedormite, că vor apărea și eșecuri, dezamăgiri, dar că nimic din toate acestea nu trebuie să vă împiedice să luptați pentru visurile voastre. #Girlboss vorbește despre multe lucruri, despre acele lucruri care ne călăuzesc pașii către succes. Mai mult, după ce veți închide cartea, fiecare dintre voi veți realiza că sunteți o #Girlboss.

 

imagine Bogdan

BOGDAN BALOSTIN:

Să fac un top 3 cărți care mi-au plăcut în anul 2015 e un coșmar, pentru că există o carte (trilogie) care mi-a mâncat câteva luni din anul acesta și pe care nu o pot ignora din acest top, în ciuda defectelor sale. Așadar, încep cu:

1. Trilogia Zorii nopții – Peter F. Hamilton

Este împărțită în 3 cărți (Disfuncția realității, Alchimistul neutronic, Zeul adormit), fiecare publicată la noi în trei volume (editura Nemira). Cărțile nu sunt de sine stătătoare, nici nu au fiecare un final temporar așa încât dacă îți stârnesc curiozitatea, e bine să te pregătești să citești toată trilogia, nu doar un singur volum. Zorii nopții este o explozie de imaginație, știință din când în când plauzibilă, idei care promit, un univers perfect conturat. Adăugăm la toate acestea, acțiune plină de suspans, personaje de toate tipurile, o altă dimensiune cu doze de paranormalitate, pasaje horror, pasaje melodramatice și obținem un roman care creează o lume interesantă. Defectele sale sunt finalul de tip deus ex machina și faptul că un roman de peste 5000 pagini poate fi ușor obositor.

2. Somnul de veci – Raymond Chandler

Un roman detectiv aproape perfect, cu note subtile de umor și senzația de „noir” surprinsă perfect. Desigur, firul narativ este surprinzător și personajele de-a dreptul fermecătoare. Să nu uit de stilul cinic, sec, de povestitor al protagonistului Philip Marlowe, care poate aduce un zâmbet care și în cele mai rele situațiile.

3. Vortex – Charles Robert Wilson

Este cartea finală a trilogiei începute de Turbion. Tratată ca o povestire în ramă, prima jumătate a poveștii se întoarce la origini iar senzația de mister și uimire împletită cu viața cotidiană, simplă a protagoniștilor este menținută pe parcursul acestei lecturi. Dezamăgirea vine după dezvăluirea misterului, însă este retușată de finalul realist, prognozat încă din prima carte.

 

imagine Bianca

BIANCA M. CĂLIN:

Sfârșitul anului reprezintă un moment dificil pentru mine, pentru că întotdeana încerc să aleg cele mai bune cărți pe care le-am citit pe parcursul anului. De data asta a fost și mai greu, de vreme ce a trebuit să aleg doar trei cărți care mi-au plăcut foarte mult. 2015 a fost un an foarte bun în materie de cărți, iar cu chiu, cu vai am reușit să aleg cele trei cărți care m-au impresionat cel mai mult anul acesta.

1. Jurnalul Annei Frank – Anna Frank

O carte pe care am vrut să o citesc dintotdeauna, Jurnalul Annei Frank a fost una dintre cărțile pe care le-am citit până târziu în noapte, cu lacrimi în ochi. Am adorat povestea, dar și personajul principal și stilul ei de a scrie. Consider că este una dintre cărțile care îți schimbă viața și aș vrea ca toată lumea să o citească.

2. Forbidden – Tabitha Suzuma

Chiar dacă această carte nu a apărut încă la noi în România, nu am cum să nu o includ în acest top. Sunt o impătimită cititoare a romanelor de dragoste, dar în special a poveștilor de dragoste interzise. Forbidden este o carte foarte bine scrisă, cu o poveste puternică, personaje bine create și un sfârșit sfâșietor.

3. O mie nouă sute optzeci și patru – George Orwell

Fiind o mare fană a distopiilor și a cărților clasice, pentru mine acest roman a fost perfect. Mi-a plăcut la nebunie stilul lui George Orwell, povestea extraordinar de captivantă și toate mesajele pe care autorul le transmite prin această poveste.

 

imagine Oana Valeria

OANA VALERIA RADU (MISS VALERY):

Înainte de a vă împărtăși cele 3 titluri (alese cu greu) care m-au cucerit anul acesta, trebuie să vă mărturisesc că George Orwell se regăsea și în topul meu, tot cu romanul O mie nouă sute optzeci și patru. Dar cum lista de cărți citite in 2015 este generoasă (după standardele mele, evident), mi-am regândit topul, care acum arată așa:

1. Mesagerul – Markus Zusak

Și pe mine mă surprinde cât de mult mi-a plăcut cartea asta, deși poartă semnătura lui Markus Zusak, autorul Hoțului de cărți – o altă preferată de-a mea. Pentru că încă mă bântuie, pentru că am ratat ore bune de somn din cauza ei, pentru că este primul titlu care îmi vine minte când mă gândesc la lecturile din acest an, etc, etc, Mesagerul merită să ocupe primul loc în topul meu. Cu coroniță.

Pe scurt, Ed Kennedy are o viață cu nimic ieșită din comun, ba chiar insipidă. Este șofer de taxi, o iubește în taină pe cea mai bună prietenă a lui, mănâncă mai mereu bătaie la cărți, are un câine urât mirositor (Portarul) și o mamă pusă tot timpul pe hartă. Viața i se schimbă însă când dejoacă planurile unui spărgător de bănci, devenind un soi de erou peste noapte. Prea mult nu apucă să se bucure de noul statut însă, întrucât începe să primească câte un as, fiecare având trasate câte 3 sarcini. Caro, treflă, pică și inimă roșie. 3 adrese, 3 nume, 3 scriitori și 3 filme. Ed trebuie să își dea seama cum poate ajuta fiecare caz în parte și, în același timp, să descopere cine este în spatele acestei misiuni.

2. Palatul Puricilor – Elif Shafak

O iubesc pe Elif Shafak. Încă nu am citit vreo carte de-a ei care să nu îmi fi plăcut și, cu cât citesc mai multe, cu atât șansele ca acest lucru să se întâmple scad vertiginos. Nici Palatul Puricilor nu face excepție, așa că ocupă un loc fruntaș în topul lecturilor din acest an.

Acțiunea din Palatul Puricilor este împărțită în mai multe fire narative. Liantul acestor povești, care mai de care mai amuzante și mai uimitoare, este locul în care se petrec – Palatul Bomboană, o clădire de apartamente altădată plină de farmec, dar acum căzută în paragină și năpădită de gunoaie, unde locuiesc cele mai pitorești personaje.

 3. Ghici cine moare primul – M.J. Alridge

Brrr! E suficient doar să mă gândesc la această carte (de fapt, la toate cărțile din seria Helen Grace) și mi se zbârlește pielea. Ghici cine moare primul este la ani lumină față de titlurile chic pe care le citesc de obicei. Cine ar fi crezut că tocmai o carte atipică pentru mine, sadică de-a dreptul, va fi cartea pe care să nu pot să o las din mână? Totuși, nu uitați că eu sunt mai flower-power de fel, așa că dacă o să citiți cartea fără ca grozăviile descrise să vă dăuneze stomacului, poate e mai bine ca data viitoare să nu vă mai luați după recomandările unei tipe care se “uită” la filmele de groază cu ochii întredeschiși și cu mâna la urechi. Atât am de zis despre carte: Doi ostatici. Un singur glonţ. Doar unul va supravieţui.

 

imagine Cornelia

 

Cornelia Popa:

 1. Umbra vîntului – Carlos Ruiz Zafon

La începutul anului l-am descoperit pe Zafon și am pățit ca și cu Musso, imediat m-am dus și am cumpărat și celelalte cărți! Povestea e super tare, Daniel intră în posesia unei cărți (singurul exemplar rămas) ce-l face să se aventureze în fel și fel de întâmplări pentru a descoperi mai multe despre autor. Cam toți ne putem regăsi în acest personaj. De câte ori după ce terminăm de citit o carte nu ne apucăm să căutăm mai multe detalii despre autor, ce-a mai scris, ce e cu viața lui și toate cele? Ei bine, Daniel are privilegiul de-a păși în urma lui Julian Carax, autorul cărții, iar noi bucuria unei lecturi superbe.

 2. Fetița care se juca de-a Dumnezeu – Dan Lungu

Aparent o poveste banală, un părinte plecat, copiii lăsați în grija bunicilor etc., însă nu e așa. Dan Lungu descrie cum stau lucrurile într-un astfel de caz atât din perspectiva copilului, în cazul nostru Rădița – o fetiță simpatică foc, cât și din perspectiva mamei ce a trebuit să plece în Italia. Copilul duce lipsă de mângâiere, de vocea mamei și de chipul ei, iar mama are grijă ca micuța să nu ducă lipsă de hăinuțe și hrană. Fiecare percepe altfel necesarul. O poveste emoționantă, pune pansament pe rană. Mi-au plăcut mult scriitura și modul de a descrie lucrurile, tragicul îmbinat cu amuzament, naivitatea și tandrețea Rădiței, blândețea bunicilor, mi-a plăcut pentru că-i de actualitate și că ne arată unde greșim, și anume că nu punem preț pe lucrurile cu adevărat importante din viață.

3. O să te țin în brațe cât vrei tu și încă o secundă – Ioana Chicet-Macoveiciuc

Că ești mamă/ tată sau nu ești, cartea merită citită! Povestea Ioanei impresionează prin sinceritate și simplitate, evidențiază etapele ce-au făcut-o să se maturizeze, să evolueze și să aprecieze ceea ce e și ce are. Spun că ar trebui să o citească toată lumea pentru că e educativă, te pregătește și te îndrumă să faci față vieții, cu momentele ei de bucurie și tristețe totodată, te învață să fii om, să fii fericit.

 

imagine Silvia

SILVIA IOANA:

1. O mie nouă sute optzeci și patru – George Orwell

Prima mea incursiune în universul lui Orwell câștigă detașat locul 1 în topul celor mai bune cărți citite în 2015. Cartea reprezintă o perspectivă distopică asupra lumii, în eventualitatea în care resursele s-ar epuiza și regimul comunist ar ajunge să dețină puterea. O mie noua sute optzeci și patru este o carte care provoacă fiori, nod în gat, chiar și teamă, atunci când realizezi că scenariul lui Orwell nu este total imposibil, ținând cont de evoluția planetei pe care trăim și de consumul exorbitant. Cartea este un “Must Read” – cu litere mari și semne de exclamare –  indiferent ce gusturi literare aveți.

2. Cum să uiți o femeie – Dan Lungu

Stilul lui Dan Lungu mi se pare puțin asemănător cu stilul lui Coelho. Dar, ca un mic detaliu, este mult, mult, mult mai bun! În loc să se piardă în mistificări, Dan Lungu rămâne ancorat în realitate. Reflecțiile despre viață care sunt presărate în roman mi-au pătruns la suflet fără efort prea mare din partea autorului, fără artificii de limbaj sau întâmplări extraordinare. Cum sa uiți o femeie este povestea unui om simplu care trece printr-o dramă comună: despărțirea de persoana iubită. O carte scrisă cu mult talent, pe care sigur nu o veți putea lăsa din mână.

3. Am scăpat de griji – Ana Maxted

Deși poziția cu numărul 3 aș fi împărțit-o între mai multe cărți, am ales-o pe Ana Maxted din câteva motive. Primul: m-a făcut să râd copios, inclusiv în public. Am râs de pățaniile lui Helen, tânăra care lucrează la o revistă pentru femei și care pare să aibă un ghinion constant pe toate planurile. Al doilea motiv este faptul că acțiunea se petrece la Londra, un oraș în care umorul prostesc nu este tocmai la el acasă, dar în care poți avea o viață palpitantă și imprevizibilă. În al treilea rând, motanul portocaliu al lui Helen, pe nume „Grasul”, mi-a furat pur și simplu inima!

 

imagine Anca

ANCA ZAHARIA:

Mi-am setat pe Goodreads provocarea de a citi 100 de cărți în anul 2015; am reușit să citesc vreo 90, deci simt că nu mi-am respectat promisiunea față de mine și față de cărțile care-și așteptau rândul, iar asta nu poate decât să mă oblige și mai mult pentru 2016. Cu toate acestea, anul ce trece mi-a dăruit atâtea experiențe – prin cărțile citite – încât sunt, încă o dată, recunoscătoare Universului pentru faptul că planeta asta faină are minți producătoare de hrană pentru alte minți. Adică mă bucur că există (și) cărți!

Anul acesta m-am îndrăgostit de Vizita lui Cosmin Perța, de Amintirile unei nonagenare: călătoriile mele, scriitorii mei (de Antoaneta Ralian), am citit cu entuziasm Tovarăși de cameră. Doctorand la București (Mihail Vakulovski, a treia parte din seria Tovarăși de cameră, începută la Cartea Românească și ajunsă la Casa de Pariuri Literare), am visat citind Egipteanul (Mika Waltari).

1. Laur – Evgheni Vodolazkin

A fost o vreme în care am profitat de orice ocazie pentru a vorbi despre Laur, intrând chiar și-n situații penibile atunci când subiectul nu era chiar la îndemână. Dar parcă e o carte din aceea care te face să pierzi rațiunea, simțul penibilului, poate umbra aia de bun-simț; e o carte pe care trebuie să o dai și altcuiva să o citească, nu o poți ține numai pentru tine. A doua carte de Vodolazkin care a fost tradusă în română, Soloviov și Larionov, nu m-a convins atât de mult, dar fie și numai pentru Laur, pentru atmosfera mistică de acolo, autorul merită o „mare de aplauze”.

2. Silozul. Începuturile – Hugh Howey

Citisem Silozul, iar apariția cărții Silozul. Începuturile mi-a dat ocazia de a lua povestea de la început, de a afla ce se întâmplase de s-a ajuns la acțiunea din Silozul; mi s-au conturat și mai bine personajele, am descoperit mentalitatea celor care, în aceste volume, trăiesc în silozuri îngropate sub pământ într-o lume postapocaliptică pe care contemporanul Hugh Howey o face extrem de vie și credibilă și posibilă.

3. Solenoid – Mircea Cărtărescu

Încep cu marele (unicul!) dezavantaj: poate că din cauza elementelor provenite din biografia autorului (de care acesta s-a folosit atât de frumos și în Orbitor, și-n Solenoid), aceasta din urmă mi-a dat destul de acuta senzație că recitesc Orbitor. În rest, iubirea mea pentru ce și cum scrie Cărtărescu rămâne, la fel ca aprecierea pe care o am pentru McEwan, pentru totdeauna. Indiferent de cât de apreciat ori contestat este, Cărtărescu e – măcar pentru mine – unic în literatura noastră, iar Solenoid-ul său ne-a reamintit asta.

 

one does not

Sursa: Pinterest

Acestea fiind spuse, v-ați dat seama deja că cele de mai sus nu sunt cărți publicate în 2015, ci cărți pe care le-am descoperit noi în acest an sau cărți ale căror traduceri în română au apărut abia acum. Pe toți ne unește George Orwell, dar ne diferențiază pentru preferințele sci-fi în detrimentul romanelor de dragoste sau invers, fascinația pentru poezie ori tendința de a cumpăra și citi jurnale și memorii.

Desigur, este un top 100% subiectiv, intim, bazat pe ceea ce suntem, dar și pe ceea ce vrem și sperăm să fim. Ne place să credem că nu am nedreptățit nimic,  iar dacă am făcut totuși asta, atunci e din cauză că, din păcate, nu ne e dat să trăim citind în fiecare clipă – așa cum știți că ne-ar face plăcere!

Un 2016 plin de cărți minunate vă dorește echipa Serial Readers!

# # # # # #

Anca Zaharia

Iubitoare de cuvinte scrise și matroană la Ancazaharia.ro. Autoare a cărților „Sertarul cu ură”, „Jurnal de librar” și "Suicid" apărute la Herg Benet.

Postul precedent

2 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

Alte articole
asemantoare