Bestseller la nemti, cartea unei menajere care-i face imputiti
Luni, in doar sase ore de la lansare, cartea “Pe sub paturile nemtesti” a unei menajare poloneze, care face curat prin case de judecatori, politisti si avocati germani de la 20 de ani, a ajuns intre cele mai bine vandute 100 de carti din Germania. “Rahatul polonez”, cum o numeau multi dintre angajatorii ei, povesteste cum acestia refuzau sa o plateasca altfel decat la negru sau cum le gasea hamsterii putreziti sau canabisul, in glastra, la geam.
Cartea, care arata ca mitul ordinii, curateniei si corectitudinii nemtesti nu e decat o biata gogoasa, ce a rezistat atata timpului la fel ca una de fast food, cu o groaza de conservanti artificiali, a aparut sub numele de Justyna Polanska. Un pseudonim, desigur, menajera de 32 de ani nevrand sa-si spuna sub numele adevarat povestile adunate de ea in 12 ani de munca cu matura, in care meschinaria, rautatea si cruzimea oamenilor de stat germani, angajatorii ei, au rolurile principale. “Sper ca angajatorii mei sa citeasca aceasta carte si altadata sa se poarte mai bine cu o menajera. Ideea e sa conving pe oricine are o femeie de serviciu sa se gandeasca de doua ori inainte de a face ce face de obicei”, o citeaza cotidianul britanic independent.co.uk.
Una din trei menajere in casele germane este poloneza, numai numarul acestora ridicandu-se la 500.000, o menajera poloneza devenind un must have in casele “bine” germane, dupa caderea, in 1989, a Cortinei de fier. Majoritatea au studii si au venit in Germania sa invete limba si sa-si faca o viata mai buna. Tot ce au gasit de lucru a fost insa sa curete casele nemtesti. “Cand traiam in Polonia, credeam ca nemtii sunt toti curati si ordonati. De atunci, am ajuns sa descopar ca asta nu e decat o fatada, cu multa mizerie sub ea“, scrie in cartea ei “Justyna”.
Ea povesteste cum un angajator judecator ii spunea sa-i curete de praf canabisul pe care-l avea intr-o glastra, la fereastra, rezultatul unei razii la traficantii de droguri a Politiei: “N-are nici un rost sa arunci chestii deja confiscate deja, imi spunea el”. Sau cum un alt angajator, politist, care, in ciuda insistentelor ei si in ciuda legilor germane care-s foarte aspre cu munca la negru, refuza sa o plateasca altfel decat asa, caci ar fi fost nevoit sa plateasca taxe mai mari daca o angaja legal: “Cel care refuza sa ma plateasca pe mine altfel decat la negru isi petrecea ziua de munca vanand muncitori angajati la negru pe santiere”.
Justyna mai povesteste si cum o angajatoare mai in varsta s-a gandit sa verifice cat de bine face ea curat, manjind vasul de toaleta, intr-un pliu ascuns, cu excremente, sau cum la intrebarea “De unde esti?”, auzind raspunsul, “Din Polonia”, nu o data i s-a spus: “Rahat polonez”. Pe langa hamsterii, animale mult iubite de casa, gasiti putreziti pe sub paturi, unghii intregi sau dinti cazuti, de neuitat este si biletul pe care o cocheta femeie bogata i l-a lasat Justynei, in ziua de salariu, dupa ce o chemase sa-i arate o rochie scumpa cumparata intr-un shopping trip la New York: “Mi-a lasat doar jumatate din salariul pe saptamana aceea si un bilet Scuze, Justyna, nu prea am bani cash“.
Scrie un comentariu