Biografie Theofil Simenschy

Nume: | Theofil Simenschy |
Sex: | Masculin |
Data nasterii: | 27 ianuarie 1892 |
Locul nasterii: | Iasi |
Biografie: | S-a născut la IaÈ™i, la 27 ianuarie 1892. A absolvit în oraÈ™ul natal, în 1910, Liceul NaÈ›ional, ca È™ef de promoÈ›ie, începând să frecventeze, în toamna aceluiaÈ™i an, la Universitatea „Alexandru Ioan Cuzaâ€, cursuri È™i seminarii de filologie clasică È™i modernă. ÃŽn anul 1913 obÈ›ine licenÈ›a în filologie clasică cu distincÈ›ia magna cum laude. Este numit în 1926 asistent la Catedra de Limbă È™i Literatură Greacă la Universitatea din IaÈ™i, iar în 1927 obÈ›ine titlul de doctor, după strălucita susÈ›inere a tezei „Le complément des verbes qui signifient „entendre†chez Homèreâ€, un original studiu de sintaxă istorică È™i comparată, care va fi cunoscut È™i apreciat de marele filolog clasic A. Meillet. A urcat în anii următori toate treptele academice, fiind numit în 1942 profesor titular de gramatică comparată indo-europeană. A făcut parte din reputate societăți È™tiinÈ›ifice din È›ară È™i din străinătate: Société de Linguistique din Paris, Indogermanische Gesellschaft, Association pour l’encouragement des études grecques, Societatea română de lingvistică, Societatea de Studii Clasice. Și-a dedicat cu precădere activitatea didactică È™i È™tiinÈ›ifică studiului comparativ al limbilor indo-europene, aplecându-se însă cu neistovit interes È™i spre literaturile sanscrită, greacă, latină, română. Apogeul cercetărilor sale în domeniul sintaxei comparate a limbilor indo-europene îl constituie lucrarea „La construction du verbe dans les langues indo-européenes†(1949), apreciată de lingvistul G. Ivănescu drept „o contribuÈ›ie cu adevărat revoluÈ›ionară în sintaxa complementuluiâ€. A elaborat gramatici destinate elevilor È™i studenÈ›ilor clasiciÈ™ti, de nivelul celor europene: Gramatica limbii latine (1924), Gramatica limbii greceÈ™ti(1935), preÈ›uită de reputatul elenist francez P. Chantraine, Gramatica limbii sanscrite (1959), prima de acest fel de la noi. Studiile de lingvistică comparată l-au familiarizat cu marile literaturi ale lumii antice, devenind un traducător de mare vocaÈ›ie din literatura sanscrită: Panciatantra (1932), Upanisade (1937), Povestea lui Nala, episod din Mahabharata, pentru care a primit Premiul Academiei Române (1938). A fost preocupat È™i de cercetarea influenÈ›elor antice asupra operei autorilor români, lucrările sale despre sintaxa cronicii lui Grigore Ureche, despre elementele greceÈ™ti din poezia lui Eminescu, despre motivele folclorice străvechi în opera lui Caragiale È™i Ispirescu, despre antologia sanscrită a lui G. CoÈ™buc, devenind o personalitate de renume în domeniul comparatist. ÃŽn ziua de 15 decembrie 1968, filologia clasică românească a pierdut pe unul dintre cei mai străluciÈ›i reprezentanÈ›i ai săi, al cărui nume a căpătat È™i un binemeritat prestigiu european. |