… si cateva bloguri noi de vizitat, citit si, de ce nu, de urmarit. Imi place sa descopar carti, bloggeri si recomandari pe masura. Cu greu m-am abtinut sa nu va recomand si posturi care nu au nicio legatura cu “obiectul muncii” noastre, cartea.

Pe blogul datdracu.ro am gasit articolul 13 Carti Ciudate. M-a pus pe ganduri… “Ceea ce mi se pare deranjant ( cum este vorba “jignește inteligenta”) este faptul ca editurile accepta și publica aceste “cărți” fără nici o problema … Pentru a îmi înțelege punctul de vedere va prezint următoarea galerie cu 13 din cele dubioase cărți de tipul How to … sau pe romanește Cum sa … “. De ce se publica astfel de carti? Vedeti aici despre ce titluri e vorba.

Mi se aprinde un beculet de fiecare data cand aud de Bora Bora. Poate pentru ca e un loc exotic echivalat in subconstientul meu cu un mic Paradis, poate din cauza ca am “studiat” la un moment dat acest loc, poate pentru ca in ultima vreme imi tot sare in fata ochilor… nu stiu exact. Am citit pe blogul Mihaelei Anghel o recenzie a cartii Bora Bora scrisa de Alberto Vazquez – Figueroa. Parca are ceva din Paradisul de dupa colt (cartea acestei luni), ceva din exotismul ei. “Mi-au placut foarte multe lucruri in aceasta carte, printre care si felul in care tribul reactiona la anumite elemente ce noua ni se par obisnuite. Ei nu intelegeau ce e aia frig, pentru ei nu exista gheata, nu intelegeau de ce un cadavru nu se descompune imediat atunci cand e foarte frig afara. Ei nu aveau metale, cand au gasit pe o insula sabii, bijuterii, aveau impresia ca sunt bucati de soare. Au gasit si o oglinda – credeau ca e o bucata de luna.” Cititi mai multe despre carte aici.

Trebuie neaparat sa vizitati blogul TimesNewRoman! In cuvintele lor: este un cotidian independent de umor voluntar. Si ca sa nu ma abat de la subiectul nostru, cartile, va recomand un articol deosebit de… hai sa ii spunem vesel. La rascruce de vanturi, de Ion Creanga. Presupun ca ati auzit si de carte si de autor, dar cu siguranta niciodata in acelasi context. Iata o mostra: “Nu ştiu alţii cum sunt, dar Hiciclif, când se gândea la Catrina a popii, o zgâtie de fată, sprinţară şi plină de incuri, ce ştia a învârti hora, cum se juca ea cu motoceii la prichiciul vetrei cel humuit, de care se ţinea el când era beat pulbere, parcă-i sălta inima de bucurie… Şi îi crăpa măsaua-n gură s-o învârtească şi el cum ştia. Ţigănuş aprig din fire – că nici Laurence Olivier nu putea să-i dea de capăt -, Hiciclif se aburca în cireş, de unde, cu mâna streaşină, căta la iubita lui până ce se deochea vremea şi începea a bura, iac-aşa, ca la ingleji.” Cititi articolul aici, e de tot rasul!

Pe blogul Prelude in E minor am gasit un post interesant despre 2 carti. As zice ca e mana de serial reader aici din simplul motiv ca nu a avut rabdare sa scrie in 2 posturi diferite, ci a vrut sa spuna cat mai repede despre ele. Una dintre carti mi-a atras atentia pentru ca s-a aflat la un moment dat la vot pe SR. “In primul rand, se simte ca Ioana Parvulescu a depus o munca de documentare sanatoasa, care face atmosfera evocata sa fie veridica. In al doilea rand, dom’le, personajele sunt interesante! Nici una dintre recenziile pe care le citisem nu-mi divulgase faptul ca, secundar, romanul trateaza pana si calatoria in timp.” Da, e vorba de Viata incepe vineri a Ioanei Parvulescu. A doua carte despre care vorbeste Cristina este Doctor Glas, de Hjalmar Soderberg. Cititi tot articolul aici.

Un articol despre orgolii, nevroze in lumea cartilor am gasit pe BookConsumer in articolul Din bibliotecile romanesti. “Daca titlul ar fi fost din bibliotecile secolului nostru cu siguranta ar fi fost o poveste frumoasa, pozitiva. In schimb aceasta e o poveste care de regula nu ajunge la urechile inocentilor utilizatori.(…) Nevrozele pot fi rezolvate in alte moduri, nu afectand buna functionare a bibliotecii. Si ne mai miram de ce bibliotecile sunt cum sunt…Totul e pe baza de orgolii. Niciodata nu vom iesi din evul mediu cu astfel de practici.” Astfel de relatari induc o stare de enervare surda. Cititi aici postul cu pricina.

Si o ultima recomandare ar fi Ghidul recenziei postat de Nemirabooks. Este o postare mai veche, dar extrem de utila pentru cei carora le place sa mai scrie o recenzie cand si cand. “Multi dintre voi ne-au cerut explicatii despre cum se scrie o recenzie asa ca ne-am grabit sa va spunem cateva cuvinte despre ce urmarim in textele pe care le primim de la voi. Sugestiile de mai jos sunt orientative si va recomandam sa nu le folositi pe toate in aceeasi recenzie. Este important sa alegeti doar varianta care vi se potriveste mai bine.” Intreg articolul aici.

Lecturi placute va doresc si astept sugestiile voastre cu bloguri de citit.

#bloggeri #blogosfera #carti ciudate #recomandari #timesnewroman