Mandire si prejudecata, de Jane Austen

Posibilitatea de a avea o parere nu tocmai favorabila despre cei de care cineva e legat prin sentimente afectuoase e clar afirmata in Mandrie si prejudecata, cu aerul ca ea ar fi, de fapt, un loc comun.

Ea se regaseste, de pilda, intr-una din acele replici, abia schitate, dar cu implicatii imense, pe care Jane Austen le ascunde printre cele cu aparenta banala sau chiar tradand o anume buna dispozitie, pe care Elizabeth le rosteste in discutiile ei cu sora sa, Jane: ea ii marturiseste ca “sunt putini oameni pe care ii iubeste cu adevarat si inca si mai putini cei despre care are o parere buna”.

Un conflict al valorilor dintre eroina si cei mai apropiati de ea, conflict mut si, in general, cunoscut numai de eroina insasi e, de altfel, o parte esentiala a intrigii tuturor romanelor scrise de Jane Austen; si, cum personajul central – in buna masura, autobiografic – e legat printr-o afectiune adevarata de cei din preajma, tensiunea aceasta dramatica e una interioara. In toate romanele ei, Jane Austen atribuie eroinei centrale evidente trasaturi autoportretistice si, in maniera naratiunii clasicizante, ii confera rolul unui raisonneur; si intotdeauna tema sa principala de reflectie e necesitatea de a pastra sentimente de afectiune fata de cei ale caror idei morale nu coincid cu ale sale. Dan Grigorescu

Editura: Corint
An de aparitie: 2004
Numar de pagini: 360
Autor: Jane Austen

#jane austen #mandrie si prejudecata