Eu inca nu am terminat de citit cartea… si ma simt vinovata, pentru ca ce-am citit pana acum mi-a placut foarte mult. Dar deh..m-am luat cu altele…Ca veni vorba de porunci, mi-au placut in mod special a sasea si a saptea, in schimb prima: sa astepti oricat, mi se pare imposibila si intr-un fel imi displace profund.
@ Laura: si eu ma cam regasesc in cartea asta…ce zodie esti? 😀

Hmmm…cobrele…si pe mine m-au intrigat…cred ca se refera la faptul ca fiecare om se teme de ceva anume iar acel ceva este simbolizat de cobra…daca cineva iti gaseste punctul slab, acasta teama a ta, te poate ameninta, manipula cumva sa faci ce vrea el (el fiind in cazul asta imblanzitorul)…or else…Cam asa am perceput eu…daca e altfel..poate o sa-mi dau seama cand termin cartea :D…

@andres: Cred ca trebuie sa ai tot atata rabdare adica…nesfarsita…si poate ca sunt mai nerabdatoare de fel. Oricum, daca spui ca poti sa astepti oricat, ce te mai indeamna sa si faci ceva pentru a obtine ce-ti doresti, cat mai repede? Plus, mi se pare o scuza de om lenes si, in cel mai rau caz, la sfarsitul vietii dupa ce a asteptat “oricat”, ratat… Have I been too harsh? Oh well..

Am citit o chestie foarte interesanta ( printre multe altele, de altfel): Nu exista iad propriu-zis, el este aici pe pamant. Mi-a atras atentia in mod deosebit pentru ca la un moment dat si eu la fel gandeam si tind sa cred in continuare.
Ce parere aveti?

@ Miss Valery: Exact! cam asta vroiam si eu sa spun..numai ca tu ai zis-o..mai elegant:D

Mischa: Sa stii ca e posibil ;). Desi racul e de apa si gemenii de pamant :)). Da hai sa nu dam in astrologie si sa revenim pe peron 🙂

Am fost inspaimantat imblanzitorii si incercam sa ma pun in situatie si m-am inspaimantat si sincer nu l-am considerat nici o clipa pe “profesor” nebun, ci doar infricosat, inspaimantat..

@Andres: si eu la prima lectura (acum a fost a doua) ma asteptam la altceva si trebuie sa recunosc faptul ca am fost putin, dar pe parcurs mi-am cam schimbat parerea

@ MV: Auzisem mai demult o teorie cum ca daca faci lucruri bune, ajungi in Rai, faci rau, te intorci pe Pamant sa retraiesti viata…de unde si faza ca Iadul nu exista. Totusi, e doar o teorie..ca multe altele. Prefer totusi varianta spusa de Laura: Rai/Iad nu-i decat o stare. Cred ca e cea mai plauzibila si pragmatica( daca se poate spune asa) din cate am auzit.
@ Andres: Da! prea visatoare :)) 😛
Btw… vreau si eu la mare! Dar nu sa ma prajesc la soare :))

Da, Eu cred ca Raiul si Iadul sunt stari, NU locuri in care iti ajunge sufletul dupa moarte. Stiu ca auzeam ca in Iad e Focul care va arde sufletul daca a gresit in viata de pe pamant, ca e smoala.. bla bla. Chiar cred cu tarie ca Ele nu sunt locuri ci stari!

Eu cred ca atunci cand astepti ceva la nesfarsit si nu mai primesti, moare speranta, insa cred cu tarie in zicala “Timpul vondeca ranile”, astfel incat o putem lua de la capat de fiecare data

Nu esti singura, crede-ma si eu m-am infricosat, mi s-a facut pielea ca de gaina, parca eram eu acolo si imi venea sa fug sau am sesizat ca in momentul in care au apparut imblanzitorii si cobrele am vrut sa inchid cartea ca sa imi dispara imaginea lor din fata ochilor, dar nu am putut…

da si eu cred ca atata vreme cat ti-e frica esti om, umanizeaza 🙂

:)) Da, noi niciodata nu ne abatem de la subiect

ok… eu am cartea… e data la cineva, sper sa o primesc inapoi dupa ce am auzit ca nu stie unde e… asa sunt unii 🙁 …. nu sunt un cititor foarte infocat, dar am citit cartea si… am recitit capitole intregi pentru ca tot timpu descopeream alt inteles, alte cuvinte, alte idei… si cred ca oricat de mult ai citio tot mai descoperi ceva nou, este o carte cu prea multe intelesuri ca sa iti poti da seama exact de ce a vrut sa zica si exact ce inseamna!

este o carte care nu as putea sa o povestesc si nu as putea sa vorbesc despre ea, decat sa o recomand si sa isi dea seama singur de ceea ce contine si de ce se vorbeste in ea…

m-am regasit in prea multe lucruri ca sa nu o recitesc… sper sa o primesc inapoi 🙁

glumeam Miss V, nimic rau nu mi se poate intampla.. si cu siguranta voi putea invinge teama, ca la final sa vin aici sa discutam, ca de fiecare data 😉

nu am fost acasa si imi pare rau ca nu am fost sa castig cartea :)) deabea mai citeam si eu :))

oricum… va doresc mult succes si spor la citit 🙂

Off..imi pare atat de rau ca nu am putut fi aici cu voi, mai ales ca pentru mine cartea aceasta e una speciala..dar stiti cum se spune”problemele vin cand ai mai putina nevoie de ele”..asta e, poate data viitoare.
Si dupa cum spunea Paler ” nimic nu ne opreste sa visam peste masura”…raman sa visez pana data viitoare.
Sa ne revedem cu bine la anul!

Pentru mine e o carte speciala, o carte talisman la care ma intorc in momentele in care am nevoie de “hrana pentru suflet”…o extrag din rafturile bibliotecii, o mangai, o privesc cu dragoste…si parca ii cer inca si inca o data..ajuta-ma!
E o carte e confesiunilor, a povestirilor, a renuntarilor(profesorul renunta la o serie de pasiuni devoratoare:(muzica , sahul, religia, poezia, viata de pustnic).Marturisesc ca m-a impresionat enorm(eu fiind o mare jucatoare de sah)povestea pasiunii pentru sah, care a devenit obsesie , o obsesie de care scapa speriat fiind de o povestire a lui Zweig “Jucatorul de sah”, dar doar pentrua se refugia intr-o alta pasiune :muzica….

Merci muuult de tot:* Am primit cartea si sunt mandra de ea – e prima carte pe care am primit-o ca premiu 😀 Este destul de interesanta… poezii scrise sub forma unor “pagini de jurnal” sau, mai degraba, fiecare poezie pare sa fie un post dintr-un blog… scris intr-un mod deosebit… e dragutza… ofera o alta perspectiva asupra unor lucruri…obisnuite, comune tuturor. Thx again..:D In legatura cu cartea lunii, inca nu m-am apucat de ea 🙁 dar sper sa citesc si sa contribui pana la sfarsitul lunii cu niste posturi, mai ales pentru ca genul imi place f mult ( Muhahaha!!). Hugzzz!! ( Woohooo!! 😀 )