Liveblogging: “Parfumul”
Este luni, inceput de saptamana. Peste cateva minute va incepe cea de-a 4-a sesiune de liveblogging pe SR. Ne asteptam la o serie de discutii pe masura romanului dezbatut aceasta luna. “Parfumul” lui Patrick Suskind este incitant, revoltator, oricum numai neinteresant nu. Si exact asa vrem sa fie si liveblogging-ul din aceasta seara!
Daca ati citit cartea sau ati vazut macar filmul (ambele la fel de reusite), sigur aveti impresii de impartasit. Iar daca nu, ce mai asteptati? Credeti-ne pe cuvant: merita! De mult nu am mai citit o asemenea carte,despre personaj… ce sa mai zic, iar filmul? Sa zicem doar ca a surprins vizual cat s-a putut de bine un intreg univers olfactiv. Dar mai bine nu mai zic nimic acum, ci peste o jumatate de ora.
Numaratoarea inversa a inceput!
42 Comentarii
ComenteazaLaura / September 28, 2009 la 5:33 pm
cartea m-a surprins mult! nu am crezut ca am sa o pot termina, dar citeam fiecare rand si nu stiam cand se termina pagina si capitolul! M-a surprins pana si finalul. M-a cutremurat!
filmul nu am putut sa-l vad, dupa 15 minute am inchis pentru ca nu am vrut sa imi stric parerea despre acest roman!
Laura / September 28, 2009 la 5:38 pm
M-am intrebat cum oare a putut multimea sa-l ierte pe Grenouille si nu l-au mai pedepsit? Ce oare sa fi simtit? Oare cata bunatate, cata putere de a ierta trebuie sa existe in inima unui om, incat sa-l ierte pe asasinul propriului copil…?
MissValery / September 28, 2009 la 5:41 pm
Bun venit, Laura! Prima, ca de obicei! Trebuie sa recunosc ca ti-am simtit lipsa luna trecuta,la liveblogging… Sa inteleg ca filmul te-a dezamagit? Mie chiar mi-a placut,mi s-a parut ca a respectat destul de mult subiectul cartii. Dar da, adevarat, romanul (si prin urmare si filmul) a fost cutremurator. Sfarsitul? Cu totul neasteptat (cel putin pentru mine). Am terminat cartea la o ora tarzie din noapte si apoi nu mai reuseam sa adorm… Sa fie “Parfumul” de vina?
andres / September 28, 2009 la 5:43 pm
🙂
Finalul a fost sub influenta parfumului – drogului mai bine zis – pe care l-a creat Grenouille. Nimeni nu l-a iertat, doar ca au devenit orbi, simturile le-au fost anihilate de creatia lui mareata. A obtinut ce a vrut, insa a fost el fericit? Intoarcerea in locul din care a plecat imi spune ca nu…
Sa vezi filmul, e absolut superb, nu strica nu nimic cartea. E adevarat ca e mai pe scurt, dar se ridica la nivelul cartii.
andres / September 28, 2009 la 5:45 pm
@MV: eu stiam filmul, foarte mult timp am evitat cartea, tocmai pt ca imi palcuse filmul prea mult… insa cu fiecare pagina din carte am inteles foarte multe treburi… 😀 e de nota 20! Si carte si film!
Laura / September 28, 2009 la 5:46 pm
Miss V: In primul rand, imi pare fff rau ca am lipsit data trecuta! :(, dar nu m-am simtit deloc bine, bine si azi sunt racita si abia stau, dar mi-am zis ca doua absente consecutive e prea de tot. 😛
Nu stiu daca pot spune ca m-a dezamagit, trebuia sa ma uit la tot filmul ca sa pot spune daca DA sau NU, numai ca am fost influentata poate oarecum de faptul ca stiam ce se intampla (datorita cartii) si ar fi fost si mai cutremurator si nu as mai fi dormit deloc in noaptea aia
MissValery / September 28, 2009 la 5:47 pm
Mie romanul mi-a schimbat radical conceptia asupra parfumului si a mirosurilor in general. Cat de mare sa fie puterea unui parfum incat sa nu mai fi stapan pe mintea ta si sa te lasi prada nebuniei si impulsurilor animalice?
Laura / September 28, 2009 la 5:49 pm
Andres: Nu cred ca a fost fericit, doar linistit pe moment ca a reusit sa scape din nou de moarte (amintiti-va de cate ori a fost incercat de boli necrutatoare) a avut un final mult prea crud, care a venit exact cand se astepta mai putin..
andres / September 28, 2009 la 5:53 pm
Eu nu cred ca dorinta lui era sa treaca din nou peste moarte, dimpotriva. A fost momentul in care a putut pleca din viata linistit. De aceea si pasajul din piata. Si-a indeplinit marea dorinta, sa fie vazut/mirosit/simtit de toata lumea si apoi s-a retras in liniste, ca o umbra…
andres / September 28, 2009 la 5:54 pm
… si devorat de oamenii pe care i-a urat intreaga viata.
MissValery / September 28, 2009 la 5:57 pm
Eu tot nu ma decid in privinta personajului principal. As vrea sa il urasc, pentru ca e un criminal si ucide tinere nevinovate pentru a-si atinge scopul. Dar, e ceva la el… Cred ca tristetea si ura justificata fata de oameni (nu il judec, avand in vedere oamenii printre care a trait), dar pe care o generalizeaza…. Sunt curioasa daca deznodamantul ar fi fost acelasi daca Jean-Baptiste Grenouille ar fi avut o copilarie fericita. Mie mi se pare ca romanul duce la extrem un fapt de altfel foarte banal si actual: toti ne dorim ceea ce nu avem. In cazul lui Grenouille, el isi doreste un miros al lui, propriu, miros de care a fostlipsit inca din nastere. Doar ca nu isi doreste orice miros. Si de aici incepe toata nebunia. Te face sa te intrebi: tu cat de departe ai merge pentru scopul tau? (nu la fel de departe sper :P)
Apropo, stiati ca in franceza Grenouille inseamna broasca? Asta asa, ca o paranteza..:P
MissValery / September 28, 2009 la 6:02 pm
Si inca ceva, nu vi se pare ironic cum tocmai persoana care uraste asa mult oamenii ii face fericiti prin crearea celor mai frumoase parfumuri? Si, de asemenea, ca pentru crearea celui mai frumos parfum din lume a fost nevoie de uciderea a 24 de fecioare?
Laura / September 28, 2009 la 6:07 pm
Miss V: Cum reusesti tu sa faci apel exact la starea mea actuala: Eu as face orice.. subliniez orice pentru a obtine ceea ce vreau, insa fara sa fac rau nimanui, nu as atenta la viata nimanui, cu siguranta!
Eu i-am inteles pasiunea/obsesiua lui Grenouille pana intr-un punct.pana intr-acolo cand a inceput sa ucida pentru a-si indeplini obiectivul.
andres / September 28, 2009 la 6:13 pm
Stiti ce m-a impresionat pe mine si mai mult in film decat in carte, scena in care o ucide pe prima fata. Nu a vrut sa o omoare, o admira, era superba, insa imprejurarea a facut sa ii tina respiratia prea mult si pac, s-a dus. Eh, in scena asta au fost caise, nu corcoduse ca in carte. Nu am simtit niciodata parfumul de caise ca in filmul ala… mi se zbarlise piele pe mine.
MissValery / September 28, 2009 la 9:29 pm
Daa. Alegerea actorului din rolul principal a fost excelenta. Pur si simplu eram ingrozita de crimele lui, dar nu puteam sa il urasc. Ziceam eu ca mi-a schimbat perceptia romanul asta, dar inca judec oamenii dupa ochi, nu dupa miros. Si totusi, cum o fi sa nu ai niciun miros? (Mana cereasca pentru parfumieri, faliment pentru anti-perspirante…) Sau, si mai bine, cum o sa fii sa percepi lumea prin miros, desi ai vederea foarte buna? Mi-ar fi placut sa vad filmul intr-un soi de proiectie 3D, unde fiecare miros descris (ma rog, aproape fiecare :D) sa se propage in sala….
andres / September 28, 2009 la 9:30 pm
WOW! deja duci filmele la un al nivel… nici eu nu l-am urat pe Grenouille, deloc, mi-a fost mai degraba mila de el…
Laura / September 28, 2009 la 9:39 pm
Mila mi-a fost si mie dar cred ca mila e mai rea decat ura
MissValery / September 28, 2009 la 9:47 pm
Alt aspect intersant: toate persoanele cu care Grenouille are de-a face, ajung rau, majoritatea chiar sfarsesc prin a muri dupa ce acesta pleaca. E ca si cum persoanele respective ar ramane fara inger pazitor. Cam fortata comparatia, dar cam asa mi-a lasat mie impresia. Prezenta lui Grenouille inseamna prosperitate (mai ales pentru mesterii parfumieri pentru care lucreaza), dar prosperitatea asta ia sfarsit odata cu plecarea lui.
andres / September 28, 2009 la 9:49 pm
Daaaaa, toti care l-au respins sau desconsiderat cumva – dispar (incepand cu mama). Chiar inger pazitor zici ca e…
Laura / September 28, 2009 la 10:06 pm
Da, chiar ma gandeam ca Grenouille e altfel decat ceilalti. Chiar ca a fost precum un inger pazitor pentru aceia carora le-a calcat pragul si apropo de asta, cand a lucrat pentru primul parfumior, credeam ca viata lui se va schimba f tare, vedeam altfel continuarea, dupa ce a inceput sa lucreze. Eram aproape sigura ca ii va ramane lui parfumeria si fiind a lui sa uimeasca prin noile parfumuri.
Groovey / September 28, 2009 la 10:11 pm
Sunt de acord cu MissValery .
andres / September 28, 2009 la 10:13 pm
:))
Da!!! Cred ca asa am gandit toti, eu chiar si dupa ce stiam cum si ce se va intampla – din film – tot am sperat o secunda ca va fi altfel, ca va creea si ca impresiona… Speranta moare ultima!
Mi s-a parut cam SF cat a stat el acolo in pestera mancand… balarii. Poate oare cineva sa traiasca in halul ala?
MissValery / September 28, 2009 la 10:15 pm
Asta e un alt mare atu al romanului: e imprevizibil. Cand crezi ca stii ce urmeaza, se intampla ceva care iti da toate teoriile peste cap. De departe, cel mai imprevizibil moment:finalul.
andres / September 28, 2009 la 10:15 pm
Eu sunt de acord cu Groovey!
andres / September 28, 2009 la 10:16 pm
Si apopos de ce se poarta, haina albastra a lui Grenouille e in trend acum, Se poarta albastru!
Laura / September 28, 2009 la 10:34 pm
Fetelor eu va las, pentru ca raceala nu ma lasa! :(. In concluzie, cartea mi-a placut, chiar mult si ma intreb de ce am evitat cartea atat de mult timp, e cartea care se se tinea de mine (nu ma tineam eu de ea). Desi, ar fi trebuit sa-l urasc pe Grenouille, nu am putut!
Ma bucur mult ca am cit cartea asta, intr-un fila, si Serial Readers mi-a dat suficiente motive pertinente sa imi fac curaj sa iau cartea in mana! Astept cu interes si nerabdare urmatoarea sesiune e liveblogging, indiferent de cartea care va invinge pana la urma :P.
Pe data viitoare! 🙂
andres / September 28, 2009 la 10:43 pm
Cu riscul de a fi din nou numai noi, abia astept si eu cartea urmatoare. Cel putin asa stiu ca nu voi avea nicio luna fara cel putin o carte citita!
Te pup Laura si ne auzim! Mersi ca ai trecut p-aici 😉
MissValery / September 28, 2009 la 10:44 pm
Mai, dar daca in definitiv romanul nu este despre puterea parfumului, ci despre… puterea femeii? La urma urmei,parfumul de femeie este singurul care reuseste sa il subjuge pe cel care detine o profunda cunoastere olfactiva a lumii. Dintr-un univers de mirosuri, cel al femeii se detaseaza net, la modul pozitiv.
andres / September 28, 2009 la 10:46 pm
Women rulz! Asta sa fie ideea finala? The power is in our… hands, haha!
MissValery / September 28, 2009 la 10:52 pm
Pai nu stiu, dar oricum, e buna de concluzie ideea asta. One perfume to rule them all!
andres / September 28, 2009 la 10:54 pm
WOW! Foarte tare!!!!!!!!!!!!!!!!!! O sa folosesc asta 😀 Thx!
Thoughts about nothing… » Blog Archive » Parfum de Liveblogging! / September 28, 2009 la 11:49 pm
[…] vreo 2 ore am intrat in sesiunea de liveblogging despre Parfumul, de Patrick Suskind. Ceea ce nu inteleg este unde sunt toti cei care au votat cartea asta? Serios […]
Scarabeu / September 28, 2009 la 11:53 pm
what? puterea e in mainile voastre? nu ati auzit de maestrul EU? Cel care se preface ca pierde dar de fapt totul merge conform planului? Acum despre roman…da…e interesant. avea ala puterea mirosului dezvoltata…daca era un pic mia SF era awesome. Asadar sa traduc un pic cartea. E vorba de un caine lup (de aceea avea acel miros) care face el pe smecherul cu parfumul perfect. Adica acel caine colecta acele virgine…Ce fraier…in loc sa faca altceva cu ele…le omora. O carte cutremuratoare din acest punct de vedere.
MissValery / September 28, 2009 la 11:55 pm
Welcome, Scarabeu! Da,chiar se simtea nevoia viziunii tale SF asupra romanului/filmului..:D
andres / September 28, 2009 la 11:59 pm
=)))))) Da.
TNT / September 29, 2009 la 9:55 am
Cartea nu pot spune cum este pentru ca nu am citit-o , in schimb filmul l-am vizionat de 3 ori – prima data la cinematograf cand aparuse. Este bine realizat si ridica unele intrebari asupra a ceea ce poate face o persoana pentru a isi atinge scopurile. Eu am o intrebare legata de faptul ca omora acele femei care fiecare in esenta ei avea o atractie. Este adevarat ca nu avea propiul miros dar oare dorinta lui de a conserva mirosurile frumoase nu se trage de la acel incident in care din greseala isi ucide prima victima?- tinand cont ca el descopera ca nu are miros mult mai tarziu dupa ce invata cum se fac parfumurile! Oare initial el sa nu fi fost influentat de faptul ca dupa moartea fetei aceasta isi pierduse viata mirosul minunat care il atrasase la ea s-a pierdut?
Daca ati vazut filmul sigur va amintiti scena din Grass in care cand termina un parfum ii cade o picatura pe mana si modul in care comportamentul persoanei cu care comunica se schimba foarte mult- fiind influentat de acel miros. (Acum daca e sa trecem pe partea stiintifica – noi oameni suntem atrasi de mirosul emanat pe langa aspectul fizic… si aici putin sa comentez puterea femeilor :)) – da mirosul lor atragea si era frumos dar ele nu aveau nimic de a face cu asta ca nu e ceva care se cultiva ci era cv cu care s-au nascut– so cata putere au avut? )
MissValery / October 15, 2009 la 11:50 pm
@ TNT: Foarte interesant comentariul tau si imi pare rau ca iti raspund cu atata intarziere(dar, mai bine mai tarziu decat niciodata, nu?). Pentru ca e clar ca filmul te-a impresionat,din moment ce l-ai vazut de 3 ori, ti-as recomanda sa citesti si cartea. Sunt curioasa daca ai percepe lucrurile altfel dupa aceea. Nu vreau sa te contrazic la faza cu femeile si puterea lor, fiecare cu parerea lui. Dar, tocmai faptul ca s-au nascut cu acest parfum, ca le apartine, le face puternice. Ce s-ar fi intamplat cu Grenouille daca nu ar fi descoperit niciodata parfumul de femeie? Ar fi existat alt parfum care sa il subjuge in asa masura? Din moment ce raspunsul la aceasta intrebare nu avem cum sa il aflam, parfumul de femeie ramane unic. Si acum te intreb: in ce consta puterea? In sabie sau in cel care o manuieste?
TNT / October 19, 2009 la 3:47 pm
Buna. Si eu ar trebui sa imi cer scuze pentru intarzierea cu care raspund. Pai in primul rand ar trebui sa mentionez faptul ca fiecare om are un parfum propriu (nu tine de sex) si e la fel de puternic. Daca in locul lui era o ea? ar fi fost atrasa de parfumul barbatesc si mai tin sa mentionez faptul ca in acea perioada majoritatea parfumurilor erau dedicate femeilor iar cele de barbati era si ele dulci(cu tenta feminina specifica francezilor). A fost atras in mod firesc de parfumul de femeie aratand o alta explicatie a atractiei dintre barbati si femei (exceptand aspectul fizic care joaca un rol imoprtant, si peste explicatia stiintifica a feromonilor:p ). Curiozitatea lui de a conserva parfumul transformata ulterior in dorinta de a crea un parfum pentru ai oferi un miros a pornit din dorinta a pastra parfumul acelei persoane de care era atras in mod spectaculor (mod pe care nici el nu il intelegea in acel moment). Ca sa iti raspund pe scurt la a doua intrebare – puterea consta in imbinarea perfecta (complementara) dintre cele 2 elemente componente – degeaba ai sabie puternica daca nu ai spadasin bun si degeaba spadasin bun daca are sabie proasta (nepotrivita lui 😉 ).
Am eu o intrebare din moment ce observ ca filmul respecta in mare masura cartea aproape si la nivelul detaliului. Ce sar fi intamplat daca el nu ar fi descoperit in acea zi (in drumul lui spre Grass) ca nu are miros propiu? 😀 astept cu nerabdare si urmatoarele carti , filme propuse pentru comentarii.
Daniela / October 20, 2009 la 4:26 pm
Salutare everyone! Ma bag si eu in seama pt ca am terminat de citit cartea si am vazut si filmul de curand. Cartea mi s-a parut intr-adevar captivanta si tensionanta. E prima carte in care vizualul este inlocuit de olfactiv, ceea ce mi s-a parut foarte interesant, cel putin din cate am citit pana acum.
Personajul principal mi-a produs un sentiment de repulsie dar si de admiratie pt faptul ca si-a urmarit scopul atat de bine si a actionat cu atata maiestrie, silentiozitate, tandrete ucigasa. De asemenea, nu am putut sa nu il privesc si ca pe un psihopat care actioneaza sub influenta unei dorinte dusa la extreme. Se pare ca unele neajunsuri din copilarie (atentia, dragostea de mama, etc) precum si anumite lipsuri din nastere (lipsa parfumului propriu) a trezit in el instincte criminale.
Chiar daca la prima vedere, nu parea premeditata, cum am citit in comentariile de mai sus, a facut-o intr-un final, manat de o dorinta de stapanire, de insusire a unui lucru pe care nu era drept sa il posede si devine astfel un hot de suflete, in sensul in care parfumul personal al fiecarui om este sufletul simtului sau olfactiv.
Ceea ce m-a socat foarte mult a fost spre sfarsitul cartii, unde a reusit sa subjuge o mare de oameni si le-a insuflat acea stare de extaz, euforie sufocanta, absorbanta de orice alte emotii sau luciditate.
E fenomenal ce efecte poate avea un parfum asupra oamenilor. Dat fiind faptul ca parfumul apartinea unor tinere frumoase si neprihanite a sporit si mai mult atractia celor din jur fata de Grenouille, pt ca el reprezenta, prin parfumul tinerelor, puritatea, inocenta, frumusetea si probabil ca si felul in care el prepara parfumurile avea un rol important, pt altii dezgustator si teribil, pt Grenouille un experiment prin care sa-si depaseasca limitele si sa-ti atinga scopul final.
Filmul mi s-a parut destul de succint dar indeajuns de patrunzator, ca acoperire a intregii carti, desi la un moment dat ma miram cat a trebuit sa citesc pt a ajunge la o secventa pe care am vazut-o in cateva minute. Are, cum era de asteptat, secvente destul de socante dar si scarboase, cel putin la inceput.
La un moment dat, in carte era comparat cu o capusa, iar insusi numele lui are o conotatie care provoaca un soi de repulsie si teama in comparatie cu adoratia oamenilor pt el, ulterior. Daca e sa luam cartea pe bucatele putem gasi foarte multe semnificatii aparent nesemnificative, in mod paradoxal.
Ca si concluzie, este o carte care iti schimba anumite perceptii, te socheaza prin aparenta si te hipnotizeaza cu parfumul faptelor.
andres / October 21, 2009 la 8:05 pm
Sunt perfect de acord cu tine Daniela, si mai mult, cred ca aceasta carte are ceva, un ceva care se ascunde la prima citire. Un fel de mesaj ascuns pe care il prinzi poate la a doua sau a 3a citire – e ca un parfum pe care, daca il mirosi treptat treci de la o nota la alta subtil, placut… Ma gandesc sa reiau cartea la un moment dat. Poate ca voi descoperi si altceva in intentiile protagonistului, in mesajul autorului.
MissValery / October 29, 2009 la 10:43 pm
@ TNT: Din nou iti raspund cu intarziere. De data asta insa, chiar m-ai pus in dificultate cu intrebarea ta: ce s-ar fi intamplat daca el nu ar fi descoperit in acea zi (in drumul lui spre Grass) ca nu are miros propiu? Asta m-am intrebat si eu, dar nu fara sa remarc intarzierea cu care si-a dat seama de acest lucru. Adica avand un simt al mirosului atat de dezvoltat, i-au trebuit totusi ani buni pana cand sa isi dea seama ca el insusi nu are un miros propriu… La ce ai spus tu legat de parfumuri, tin sa te contrazic. Atunci parfumurile erau unisex, nu erau create special pentru femei sau barbati.
In ce priveste presupunerea ta ca daca ar fi fost o femeie in locul lui Grenouille, aceasta ar fi fost atrasa de parfumul unui barbat nu pot sa te contrazic. Tot ce se poate sa se fi intamplat asa, dar tind sa cred totusi ca o femeie ar fi stiut sa isi manifeste altfel aprecierea fata de “izvorul” acelui parfum. Oricum, ar fi foarte interesat de scris romanul acesta si din perspectiva unei femei. Sunt foarte curioasa daca deznodamantul ar mai fi acelasi…
Te mai asteptam pe la noi, cu comentarii la fel de interesante!
MissValery / October 29, 2009 la 10:56 pm
@Daniela: Apreciez foarte mult comentariul tau, mai ales ca ai citit si cartea, ai vazut si filmul. Iti impartasesc parerea aproape in totalitate, asa ca multe nu prea am de completat. Doar: Bine ai venit in club!