Liveblogging: “Eseu despre orbire”
de Miss Valery /
November 30th, 2009 /
1,037 vizualizari
Uneori, trebuie sa orbesti pentru a vedea mai bine ca niciodata. Cam aceasta ar fi concluzia mea dupa ce am terminat de citit “Eseu despre orbire”, de Jose Saramago. Dar ma intereseaza mult mai mult concluziile si impresiile voastre.
Daca si tie “Eseu despre orbire” ti-a deschis ochii, alatura-ni-te pe Serial Readers dupa ora 20:30. Te vom astepta nerabdatoare sa schimbam impresii. Mai e putin!
#Cartea lunii #eseu despre orbire #jose saramago #Liveblogging
MissValery
Miss Valery este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Cititoare in serie (cum altfel?) si pasionata de calatorii, filme si evadari, daca nu o vezi citind, inseamna ca e ori plecata prin cine stie ce locuri, ori la cinema, ori evadeaza din vreun escape room.
O gasiti si la: viatasiacorddeoane.ro
67 Comentarii
ComenteazaLaura / November 30, 2009 la 8:33 pm
Hei hei! Pot sa spun inca de la inceput ca NU am terminat cartea, ba mai mult maine o sa o am in maine, insa neavand rabdare am cautat-o in format electronic 🙂 si pot sa spun ca m-a prins din prima. Pe masura ce evoluam, ma gandeam ca poate voi descoperi vreun element (ascuns) care sa–mi dea raspuns la intrebarea “De ce orbeau toti?”
Am citit cam 121 de pagini din acest e-book (acu nu stiu cam cate pagini ar insemna in cartea normala) si imi pare rau ca cititul in fata calcului imi face atat de rau.. Nimic nu mai conteaza cand cartea din fata ochilor TE PRINDE!
Raluk / November 30, 2009 la 8:36 pm
A fost o trecere brusca de la cartea lunii octombrie in care toata lumea se iubea si suferea din iubire, la aceasta carte plina de mizerii (sunsul propriu al cuvantului). M-a oripilat un pic cartea..nu ma asteptam sa fie asa dura.
Inainte sa se intre in analiza, ma gandeam zilele trecute ca acesti scriitori care descriu astfeld e intamplari si sentimente, ar fi in stare sa faca la fel? ei s-ar comporta la fel? acest rau exista in ei? ma gandesc ca aceasta imaginatie abundenta trebuie sa vina de undeva.
Cred ca n-as fi fost in stare in toata viata mea sa gandesc sau sa-mi imaginez astfel de rautati.
Laura / November 30, 2009 la 8:37 pm
AAA si am fost impresionata de taria femeii, care desi vedea a acceptat sa se prefaca pentru a fi alaturi de sotul ei! Iubirea adevarata nu cunoaste notiunea de sacrificiu
Raluk / November 30, 2009 la 8:40 pm
O intrebare esentiala: Ce a facut sau nu a facut femeia de nu a orbit???
Laura / November 30, 2009 la 8:41 pm
Te-ai gandit Raluca la faptul ca poate tocmai din acest motiv romanele lor sunt dure de-a dreptul? Da, cred ca scriu asa doar pentru ca ei NU stiu cum anume ar reactiona, eu cred ca NU ar rezista in fata situatiilor dure expuse!
Laura / November 30, 2009 la 8:43 pm
Sa stii ca m-am intrebat si eu… Si tind sa cred ca ea a fost Aleasa sa nu orbeasca! Ma gandeam acum ca poate nu a orbit deoarece ea nu e pedepsita de catre Cel de Sus..
Raluk / November 30, 2009 la 8:43 pm
Probabil ca nu ar rezista…dar de unde izvorasca aceste idei…aceasta rautate? (si ma refer la rautatile care se intampla in ospiciu)
Laura / November 30, 2009 la 8:59 pm
Daca e sa ne luam dupa viata, rautatea izvoraste din prostie, invidie, neputinta. Poate tocmai de asta a si dus inamplarile pana la extrem, ca sa testeze REZZISTENTA. Si crede-ma ca atunci cand e vorba de rautate, mintea omului depaseste orice limita!
MissValery / November 30, 2009 la 8:59 pm
Buna fetelor! Vad ca s-au incins discutiile aici! Asa imi place 😛 Din pacate, eu cred ca scenele descrise (cele din ospiciu, in general), oricat de mult ne-ar oripila, sunt cat se poate de realiste. De multe ori, cand este pus in situatii limita, omul isi uita conditia umana. Instinctul de supravietuire este mult mai puternic decat orice altceva. Ba mai mult chiar, cred ca daca romanul ar fi fost scris acum, in ultimii ani, scenele ar fi fost chiar mai revoltatoare…
Raluk / November 30, 2009 la 9:01 pm
🙂 :)..da ar fi fost mult mai revoltatoare…ar fi murit cu totii (glumesc)
MissValery / November 30, 2009 la 9:06 pm
Mai presus de duritatea scenelor descrise, de peisajele dezolante si atmosfera sumbra din roman, mie “Eseu despre iubire” mi s-a parut… un elogiu adus iubirii. Si sici, in mod clar, se detaseaza nevasta doctorului, cea care, dintr-un motiv nestiut, ramane imuna la virusul care produce orbirea. Parca ar avea o aura, reuseste sa atraga simpatia tuturor, inclusiv pe cea a “cainelui lacrimilor”. Nu pot sa nu ma intreb: daca ar fi fost oricine altcineva in locul ei (inclusiv doctorul) ar fi avut aceeasi tarie de caracter si ar fi reusit sa se impuna la fel de bine in fata celorlalti? Se spune ca in lumea orbilor, chiorul este imparat. Cu toate acestea, intr-o lume plina de orbi, singurul care vede este sclav….
MissValery / November 30, 2009 la 9:08 pm
@Raluk: Glumesti tu, dar nu cred ca esti departe de adevar…
Raluk / November 30, 2009 la 9:11 pm
Cred ca fata cu ochelari negri ar fi rezistat…si-a dezvoltata cumva sentimeltele materne o data cu orbirea…
Laura / November 30, 2009 la 9:14 pm
Cu siguranta ar fi cu mult mai revoltatoare! Mi-s dori sa aflu de ce o femeie (si numai una) a fost aparata de virusul orbirii. Oare pentru ca femeile ubesc, nu neaparat mai mult, dar cu siguranta mai profund si sunt mai dedicate
andres / November 30, 2009 la 9:18 pm
Ati inceput fara mine!!! Revin si eu in 15 😀
MissValery / November 30, 2009 la 9:37 pm
Cu riscul de a fi acuzate de feminism (nu ca asta ar fi un lucru rau), cred ca numai o femeie ar fi reactionat asa in situatia data. Nevasta medicului a dat romanului un plus de emotie.
Laura / November 30, 2009 la 9:45 pm
MissV: Sunt intru totul de acord cu tine! 🙂
andres / November 30, 2009 la 9:46 pm
Am citit ce ati spus voi mai sus… Si eu ma intrebam cum de a putut cineva sa imagineze atata durere si tristete. Cred ca oribirea asta poate fi asimilata cu natura noastra, cu orbirea noastra de zi cu zi. Orbirea pt acei oameni a fost un fel de pedeapsa si indem la a deschide ochii, la a vedea ce e in jur si a simti in acelasi timp…
Legat de femeie, cu siguranta nu a fost norocoasa. Cred ca ea a fost cea mai oropsita de soarta. Ganditi-va la ce ati simtit cand ati citit ce ati citit, dac ati fi vazut toate acele imagini… daca ati fi vazut toate ororile si suferintele celor din jur, ati mai fi considerat noroc faptul ca ea era singura vazatoare intr-o lume a orbilor?
MissValery / November 30, 2009 la 9:47 pm
Pe mine m-a impresionat f mult evolutia fetei cu ochelari negri. De la o fiinta preocupata de aspectul fizic (dovada sta si meticulozitatea cu care isi aplica picaturile pentru cataracta, chiar si dupa ce orbise complet), la o persoana cu puternice instincte materne, strans legata de parintii ei si care ajunge sa iubeasca sincer un barbat batran, cu legatura neagra. Sa fie si aici o simbolistica acunsa: fata cu ochelari negri – batranul cu legatura neagra?
Laura / November 30, 2009 la 9:51 pm
cred ca daca as vedea tot ceea ce am citit, cu greu as face fata! E cumplit si-ti trebuie o tarie de fier!
MissValery / November 30, 2009 la 9:52 pm
Voi ce parere ati avut despre felul in care a fost scrisul romanul? Dialogul integrat in naratiune, replici separate prin virgula, personaje fara nume. Considerati ca a facilitat sau a ingreunat procesul lecturii?
Laura / November 30, 2009 la 9:57 pm
Eu una nu am mai citit un roman in care dialogul sa fie in naratiune, si credeam ca imi va fi greu sa parcurg, dar mi-a fost destul de usor, nesperat de usor
Raluk / November 30, 2009 la 9:59 pm
Hmm…pentru mine a ingreunat un pic lectura… poate la urmatoarea carte scrisa in acest fel va fi mai usor
Raluk / November 30, 2009 la 10:02 pm
Ce simbolistica sa fie, la faptul ca ea e tanara si el e batran..ca dupa ce a incept din nou sa vada, a decis totusi sa ramana cu el, cu tot cu riduri, chelie etc….la faptul ca amandoi aveau ochii acoperiti.
MissValery / November 30, 2009 la 10:04 pm
Mai am o curiozitate: filmul l-ati vazut? Cum vi s-a parut? Poate ca personajele dinb roman nu au avut un nume, dar dupa ce am vazut filmul cu siguranta au avut chip.
Laura / November 30, 2009 la 10:08 pm
Ma repet ca nu am terminat cartea si nici filmul nu l-am vazut, dar nu am vrut sa-mi dezamagesc prietenele (cel putin 2 la numar)
Raluk / November 30, 2009 la 10:09 pm
nici eu nu am terminat cartea..dar m-am uitat la film..si apoi am cititi sfarsitul sa vad daca se termina la fel…am adormit cu greu in seara cand am vazut filmul…dezgustata…
Mi se pare ca s-au potrivit personajele, totusi pe primul orb si pe sotia lui nu-i vedeam asiatici..iar pe sotia doctorului o vedeam un pic mai invarsta
andres / November 30, 2009 la 10:10 pm
Eu vazusem filmul. Personajele din cartea mea au avut deci si chip. Poate ca povestea ar fi fost mult mai cenusie (sau alba) fara a fi vazut filmul, insa cred ca as putea sa il pun ca si realizare alaturi de Parfumul. A reusit sa capteze senzatia aia de orbire cum il Parfumul s-a surprins simtul olfactiv.
Raluk / November 30, 2009 la 10:10 pm
“in varsta” 😀
andres / November 30, 2009 la 10:11 pm
E atat de ciudat… efectul unei carti atunci cand am vazut film sau cand nu am vazut film. Si cred ca testul cel mai bun pt un film e sa citim carte si apoi sa vedem dc ne potrivim cu imaginea regizorului… In sfarsit…
andres / November 30, 2009 la 10:14 pm
Cand am deschis prima oara carte si am vazut ca dialogul lipseste m-am strambat nitel. Citind primele pagini insa, mi-am revenit. Cartea e un eseu si dialogul ar fi fost in plus. Saramago e un geniu.
MissValery / November 30, 2009 la 10:14 pm
Exact asta consider si eu. Parfumul si Eseu despre orbire se incadreaza in aceeasi categorie, a romanelor care socheaza, care te urmaresc mult timp dupa ce le citesti. Acelasi lucru se aplica si in cazul ecranizarilor. Cum spuneam: love it or hate it!
andres / November 30, 2009 la 10:14 pm
Love it AND hate it!
Raluk / November 30, 2009 la 10:17 pm
eu o sa-l trec la “hate it”…nu cred ca ma pot obisnui cu astfel de imagini…o carte cu multi norisori roz ar fi dragut acum … 😀 🙂 🙂 🙂
MissValery / November 30, 2009 la 10:21 pm
Citisem undeva (nu mai stiu unde), cum ca introducerea cainelui lacrimilor in naratiune este in plus, pentru ca adauga o nota de dramatism exagerata, inutila. Cu toate astea, mie mi-a placut metafora: uneori, cand oamenii uita sa mai fie oameni, pana si animalele pot fi mai umane. Cred ca as fi fost foarte trista daca ar fi murit cainele…
Thoughts about nothing… » Blog Archive » SR: Liveblogging despre orbire! / November 30, 2009 la 10:24 pm
[…] astept pe The Club of Serial Readers pentru a povesti despre Eseu despre orbire sau Orbirea (Blindness) – minunata ecranizarea a acestei […]
Laura / November 30, 2009 la 10:27 pm
Si la mine prima impresie despre carte nu a fost tocmai buna, insa m-a prins tocmai pt ca mi s-a parut a fi altfel decat celelalte carti. Asa mi s-a intamplat si cu Parfumul (nu am mai avut puterea sa vad filmul)
andres / November 30, 2009 la 10:28 pm
De ce animalele nu au orbit? A fost una dintre intrebarile care mi-au trecut prin cap…
Raluk / November 30, 2009 la 10:32 pm
ele saracele nu cred ca au atatae pacate cate are omenirea
andres / November 30, 2009 la 10:36 pm
Daca e sa privim dpdv religios, as putea-o asemana pe sotia medicului cu Arca lui Noe. Salvarea celor mai buni?
Laura / November 30, 2009 la 10:37 pm
Sa stii ca e foarte posibil ca raspunsul tuturor intrebarilor noastre sa aiba legatura cu divinitatea, dupa cum am mai spus eu cred ca femeia nu a orbit tocmai pt ca nu a savarsit pacate grave..
andres / November 30, 2009 la 10:38 pm
Si de ce s-a ales orbirea si nu mutenia? Este oare vorba de zicala aia cu “ochii, oglinda sufletului”? Cred ca daca am sta sa analizam la rece am reusi sa scrim o carte numai cu invataturi si sfaturi de viata.
Laura / November 30, 2009 la 10:38 pm
Sau poate cu Ana lui Manole, bine ea nu a fost zidita, dar a fost supusa aceluiasi test al rezistentei si al iubirii
andres / November 30, 2009 la 10:44 pm
Cate comparatii putem gasi… 😉
Raluk / November 30, 2009 la 10:44 pm
ne vedem pe peron 🙂 v-am pupat, mi-e somn…si nu prea pot sa fac analogii ale iubirii…cred ca orice femeie indragostita de sotul ei …si pusa intr-o astfel de situatie ar face la fel…multa tarie de caracter…sotia o fi fost idealul femeies in lumea lui seragamo?
andres / November 30, 2009 la 10:49 pm
foarte frumos ai incheiat seara! :* te pupa Mos Andrei!
MissValery / November 30, 2009 la 10:53 pm
Idealul femeiesc al lui Seragamo chiar e..ideal 😀 Prea multa abnegatie. Daca asta era secretul pentru a isi pastra vederea, nu e de mirare ca au orbit toti.
MissValery / November 30, 2009 la 10:55 pm
@ Raluk: Bine punctat. Da, ne vedem data viitoare, “pe peron”. Poate o sa fie mai aglomerat 😀 Pana atunci, lectura placuta!
Laura / November 30, 2009 la 11:03 pm
Imi pare sincer rau ca de fiecare data suntem putin la discutie :(, macar azi puteam sa o bucuram pe Andres, macar de ziua ei!
andres / November 30, 2009 la 11:04 pm
:)) La ce zi am avut, ma bucur ca am cateva ore de relax cu voi. Merci Laura de gand :*
Laura / November 30, 2009 la 11:06 pm
Tind sa cred ca idealul oricarui barbat este o femeie, ea este muza lor pentru ca sunt frumoase fizic si moral, sunt gratioase,… si extrem de.. feminine! 😀
Teebee / November 30, 2009 la 11:09 pm
Pe langa iubire, tristete, destramare si refacere, intrebarea cred ca vin din aceasta lume imaginata spre lumea noastra: cat de orbi trebuie sa ajungem noi aici ca sa ne miste astfel de romane dincolo de nivelul analizei estetico-literare? Realismul avangardist al scenelor cred ca ar trebui cred ca ar trebui sa provoace o analiza mentala, psihologica care sa se rasfranga, in cele din urma, in literar.
andres / November 30, 2009 la 11:09 pm
Si de ce ea, saraca, a fost napastuita de soarta sa ii vada pe ei toti in halul ala… cred ca era mai corect sa fie si un barbat alaturi de ea… sau sa fie…
Laura / November 30, 2009 la 11:11 pm
..pt ca femeile sunt mai puternice..
andres / November 30, 2009 la 11:18 pm
Si vor fi mereu!!! Deci ne-a placut Eseu despre orbire! Ma uitam acum in urma si sunt foarte incantata de cartile fiecarei luni, comentate sau nu. Si stiti ce? Asta e a 5a carte, deci a 5a luna… Ma declar incantata ca, in lipsa timpului, am reusit sa citesc cate o carte buna pe luna (pe langa cele de umplutura:D)
MissValery / November 30, 2009 la 11:18 pm
Multe fraze cu talc in romanul asta. Printre ele, cea de la final: “Cred ca n-am orbit, cred ca suntem orbi, Orbi care vad, Orbi care, vazand, nu vad”.
Laura / November 30, 2009 la 11:20 pm
Si eu ma bucur ca pot sa citesc macar o carte pe luna!!! Sper sa reusesc asta si de acum inainte..ma asteapta vremuri vrele…
Laura / November 30, 2009 la 11:20 pm
*grele 🙂
andres / November 30, 2009 la 11:26 pm
Citeam din cartea asta martea aia in catre a fost greva, eram in autobuz. Nu mai stu ce faza era, insa stiu ca ma luase un tremur ciudat la o scena, ca am inchis cartea si am plecat pe jos spre serviciu. Cu adevarat cutremuratoare!
Laura / November 30, 2009 la 11:26 pm
Ma retrag cu bucuria ca si de data asta am fost alaturi de voi! Pe data viitoare! 🙂
andres / November 30, 2009 la 11:32 pm
Te pup dear!
Si ca de obicei, lasam deschisa sesiunea… care aveti ceva de comentat, o mica impresie de impartasit, nu ezitati! Suntem aici!
MissValery / November 30, 2009 la 11:35 pm
Si noi suntem bucuroase ca ai fost alaturi de noi si de data asta! Ma retrag si eu, dar lasam sesiunea de liveblogging deschisa, pentru cei intarziati. Asadar, asteptam comentarii in continuare. Promitem sa raspundem!
Cartea lui decembrie! | The Club Of Serial Readers / December 1, 2009 la 9:15 pm
[…] Subscribe to feed ‹ Liveblogging: “Eseu despre orbire” […]
TNT / December 3, 2009 la 9:48 pm
Buna seara! Am revenit 😀 Recunosc ca iar nu am citit cartea dar am vizionat filmul…care a fost sa zic interesant ca subiect , desi as fi fost putin mai critic. Am citit toate comentariile si v-as propune un alt punct de vedere. Toti v-ati legat de orbire si de ce reprezinta ea si mai ales de ce au orbit si ea de ce nu a orbit. Pai unu filmu in mare cred a fost “povestit” prin ochii ei si de aceea ea nu a orbit. Cum ar fi putut un orb sa povesteasca prin ce trece? Un alt punct de vedere ar fi faptul ca toti suntem “orbi” si nu vedem ce este in jurul nostru, fiind nepasatori…(cati au intervenit cand cineva era agresat?). Ca sa ma exprim putin mai concret ,scz de exprimare dar sunt cam obosit , filmul prezinta si subliniaza cea mai puternica trasatarua a omului, care indiferent de situatie primeaza, aceea de supravietuire;cei puternici supravietuiesc. A doua trasatura este IMPUNEREA toti stim si din istorie si din exemplele de zi cu zi ca sunt persoane care ii subjuga pe altii fara nici o remuscare pentru a-si indeplini scopurile si pentru a conduce. Eu as deduce ca filmul prezinta faptul ca desi erau toti orbi (de aici majoritatea ar fi presupus ca s=ar fi unit si s-ar fi ajutat si ar fi incercat sa supravietuiasca) dorinta omului de a conduce, de a controla, de a avea putere (indiferent de natura ei) primeaza.
MissValery / December 3, 2009 la 10:18 pm
Bine ai revenit! Din nou, interesant punctul tau de vedere, cu atat mai mult cu cat se bazeaza strict pe film. Mi-a placut in mod deosebit explicatia ta privind motivul pentru care nevasta medicului nu a orbit :P. In roman insa, actiunea nu se petrece prin ochii ei, naratorul este unul omniscient, care vede tot si stie tot. Sunt de acord cu tine ca instinctul de supravietuire este cel care primeaza. 10 orbi condusi de o persoana care vede sunt mai periculosi decat o armata intreaga de orbi, dar, pana la urma, totul se rezuma la caracterul celui care vede, deoarece acesta ii poate conduce pe drumul cel bun sau, din contra,pe cei care il urmeaza. Mie imi place sa cred totusi ca “Eseu despre orbire” este de fapt un eseu despre iubire si abnegatie, dar unul prezentat in nuante sumbre.
P.S.: Sa inteleg ca luna viitoare nu o sa mai fi alaturi de noi? Spun asta pentru ca “Viata pe un peron”, cartea lunii decembrie, nu beneficiaza de o ecranizare…
Thoughts about nothing… » Blog Archive » Ne vedem pe peron! / December 4, 2009 la 11:08 pm
[…] finele livebloggingului de luna aceasta, cineva a spus ca “ne vedem pe peron” si bine a […]
TNT / December 7, 2009 la 8:24 pm
Asa ai drepatate …ea ar fi putut sa ii indrume…dar nu a facut acest lucru si nici nu ar fi putut face pentru ca omu si orb fiind cei puternici sunt puternici iar ceilalti se supun. ei nu vroiau indrumare nu le pasau de restu sau ca sufereau impreuna ci doar isi doreau vederea inapoi atat. In rest omul ramane om iar firea acestuia va fi mereu aceaasi indiferent de conditiile la care e supus.In loc sa se organizeze s-au dezbinat. Cu privinta la viitoare sedinta de LiveBlogging probabil ai dreptate pentru ca nu cred ca voi avea timp sa citesc cartea. Voi reveni in cel mai scurt timp cand va fi si un film:D Oricum foarte interesante punctele de vedere.