“Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din pezia si proza lumii.” Mircea Cartarescu, De ce iubim femeile

DE CE IUBIM FEMEILE? oare asa sa ii dau titulu la urmatoarele fragmente…!? va rog sa mi spuneti si mie o parere

Totul a inceput la cartea asta ca o scrisoare adresata … cuiva… acum chiar nu mai conteaza cui. Era o seara de vara spre toamna; uitata acum si nemaidorita cand dupa deceptia unui amor pierdut am inceput a scrie cartea asta. Si scrisoare incepea cam asa:

………………………………………

Cred ca stii ca am o biblioteca destul de vasta si imi dau seama ca, uitandu ma la tóate cartile astea, pe únele le am inteles de la o prima citire si pe altele nu . Nici nu imi doresc ca sa scap de tóate cartile astea deoarece, poate chiar gandul ca intr- o zi sufletul imi va cere sa mai adulmec pe una dintre ele, ma tine in loc .

In momentul cand citesc o carte parca capat incredere in acea carte si indirect in mine.Poate chiar idee de a aplica in simpla imginatie un cu totul alt viitor fata de cel existent in carte ma implica a deveni un increzator.

Cartile… catile sunt ca oamenii sau mai bine zis, acum, din punctul meu de vedere, cartile sunt ca femeile. Si ma refer la asta deoarece intru totul o femeia are asemari cu cartea chiar de la bun inceput. Asemenea femeii, cartea trebuie sa o deschizi usor de la bun inceput pentru a te putea bucura in viitorul lecturarii de o buna desfatare, cartea sa ai grija sa nu o rupi sau sa nu o detoriorezi pentru a o pastra in vesnicia bibliotecii tale si a te mandri cu ea pentru ca e o carte buna; lucru care il poti spune simetric si privit la femeie; dar cel mai important si la carte si la femeie e sa stii cums ao gusti, cum sa o sorbi din ochi, caci altfel secundele, minutele si orele trec de prisos si nu te poti bucura intru totul de ea. Fiecare carte are propriul ei miros de cerneala sau de hartie veche si fiecare carte poate fi proasta la inceput si cu timpul lecturarii parerea sa ti se schimbe. Dar sa nu omitem si diferentele dintre cele doua cadre, femeia si cartea. O carte cu corpetile vechi, julite si care iti inspira un sentiment de “podul bunicii” poate fi destul de buna si te poti afunda destul de puternic in ea si implicit o cartea cu coperti stralucitoare, de aur, poate fi o carte proasta ca nu se cere citita din nici un puct de vedere… lucru care nu prea se aseamana cu femeia… si ca sa nu mai pierd timpul cu atata palavrageala mai aduc in fata dumneata, cititorule, si ultima nelegiuire dintre femeie si carte si apoi termin cu acest subiect imbacsi; o carte i se deschide oricaruia o ia in mana iar despre femeie nu prea putem spune acest lucru.

Vezi tu, dragostea ne incatuseaza odata cu inducerea, in subconstient si chiar si in costientul uman, de ce nu, a fricii de al pierde pe cel ce iti e alaturi chiar din acele prime clipe de amicitie cand pe inima ti s au presarat cateva seminte ale increderii in ea sau in ea. Citisem undeva, nu mai retin unde… ceva de genul “daca dragostea ucide, gelozia ce face? “ … ei limitarea acelui sector de libertate poate fi ingradita sau nu. o relatie poate incepe cu dreptul cand libertatea e din partea amandurora sau poate incepe cu stangul cand doar teatrul unui inceput de realtie poate umbri acel sector; teatru jucat pentru un oraecare scop; oarecare principiu sau oarecare lipsa de ocupatie sau dorinta animala a lui sau a ei, de ce nu?

Pentru mine exista o punte nu foarte stabila la oricare inceput de relatie intrucat neincrederea in ce va urma face ca puntea sa se clatine din cand in cand… ceva genul de atitudine a unui stoic vis a vis de moarte. La un moemnt dat ajungi sa le imparti dupa o anumita trecere a timpului si o anumita alergatura prin asa numitele relatii; si pot sa marchez ca a fost o perioada cand era mult mai trendy ca acum, nu zic ca acum nu este, dar eu simteam pe atunci o mult mai puternica impulsivitate asupra relatiei materialiste; de unde si prima imparteala a taberelor din punctul meu de vedere la acea ora si anume: femeia decenta, femeia materialista si curva… sper sa nu razi dar asa le vedeam si cred ca inca le mai vad eu si acum… femeia decenta se arunca cu capul inainte intr o relatie ce doar o palpeaza asa la inceput, materialista intra in relatie dupa ce binenteles i a palpat portofelul masina si hainele urmand ca sa creeze o anumita desconcentrare a monetarului lui, si curva, fata sincera care sta si asteapa si fara nici o obiectie spune dinainte pretul si serviciile. Asta vad eu din partea ei dar nici el nu e exclus… nu nu!

Spre exemplu… un balet…o sala plina majoritatea barbati cu ceasuri de aur la mana, costume foarte costsitoare si nu in ultimul rand in partea dreapta a fiecaruia dintre el o nevasta ce pare undeva a fi la varsta a treia, cucuoana, care crede ca se poate emancipa cu vizionarea acestui balet. Si sa revenim la el, care a facut o surpriza nevestei sale cu acele minunate si costisitoare bilete pentru acea seara ce se va finaliza intr o incapere plina de fum de cea mai fina tigare si trabuc; deci el e cel care face parte din acea clasa inalta a societatii masculine care vine in acea sala numai pentru a vedea acele picioare goale si rascracanate si orice urma neastupata a corpului acelor tinere… binen teles si asta fara a se compormite de nici un fel; dar poate asta va hotara vreodata acea indecenta a audientei, desi nu cred.

Si revenind la relatie… inaintand in relatie ajungi la casatorie unde si inainte si dupa se pune problema fidelitatii. Certitudinea acelei vulgaritati de lipsa a fidelitatii apare cel mai bine cu intrebarea : “Vrei sa o iei! “ si la care moritatea sunt obligati, nevoiti sau chiar constrasi sa zica un “Da”asa cu o jmatate de gura. A ramane fidel e cam acelasi lucru cu vointa ce zace in tine de a nu mai bea odata ce te ai lasat; care degeaba te scremi sa iasa ceva daca la 2 zile esti varza de beat si te duci la curve. Chiar daca pentru unii setea de femei nu dispare si relatiile si actele de casatorie si pe urma divort , mult la numar, zac in birou lui prafuit ca la ele acasa, pentru altii riscul de a pericilita o relatie si mai ales respectul fata de ea il face sa evite si sa omite acel sfarsit; dar oare pofta sa fie considerata pacat!? sa fie notiunea originara a pacatului in antiteza cu dragostea!? atunci actul dintre sot si sotie ce mai e? tot un pacat? pai atunci pe aia dreapat inainte de orice casotorie exista o relatie extramaritala care porneste implicit si cu o pofta carnala a lui fata de ea si a ei fata de el si care se numeste …pacat!?

Sa aiba unii dintre noi o lipsa de pasiune tocmai din acest motiv? deci pofta si pacatul distrug mariajul iar pasiunea o salveaza. dar casatoria!? oficializeaza tot si pacatul si pofta si tot dar nu asa se distruge pasiune si chiar fara vointa ta acea pasiune fiind inlocuita de rutina si chiar de obisnuinta zilnica dar inca o treaba carenu stiu pe unde am mai citit o si pe asta dar am retinut o “Dorinta este mandria trupului iar dragostea e mandria sufletului”. Si trecand asa prin maimute stari si etichetand de fiecare data fiecare el sau fiecare ea asa cum, din nefericire sau poate chiar din fericire… nu mi am dat seama pana acum…, a trebuit sa fac eu, realizezi ca –un sut in fund un pas inainte- si devii o persoana obiectiva si realizezi ca femeile se impart in 2 tabere de data asta: ea, femeia de langa tine si restul. Acum ce sa zic ca toate in afara de ea se aseamana intre ele…doar fiunca traim intr un stat democraticunde majoritatea decide? dar… cu oarecare mandrie pot spune ca fiecare femeie e unica in felul sau mai ales pentru un oarecare eu. Chiar daca se termina relatia pentru fiecare dintre ele ceva acolo ramane in interior si e ca o apostila pusa de ea pe sufletul tau.

Fiecare are cate un simbol… pentru una nisipul ud si cald de peplaja virgina, pentru alta placa rece de beton a digului ud de valurile care se sparg de el, pentru alta spatiul incomod al umilei masini Dacia 1310 de care multi nici nu au habar acum, spatiu de care dispui si pe care te lupti sa il faci mai confortabil cand incolaciti unu cu altu incercati sa atingeti apogeul… si lista poate continua cu amintirea, altei inimi infocate, amintire ce aduce in sinusuri mirosul de brad crud al cabanei neluminate, si amintirea unei pofte nebune si haine ce te a facut sa ti pierzi simtul real al preludiului…

Dar cum raman ele acolo intiparite pe sfera cerebrala? prin frumusetea lor care are oare legatura cu punctul estetic al societatii!? Detinerea de capacitate emotionala pe care o detii ii face pe altii sa te invidieze si tie in acelasi timp sa ti dezvolte pofta si dorinta? sau momentul in care vezi o alta ea intr un corp divin sa te faca sa negi intru totul existenta ultimei zeite “blande” care mai poate exista?

La inceput si ea si el sunt perfecti, intruchipeaza armonia… totul pana la prima dezamgire dintre ei cand automat cancerul relatie se declanseaza si in mintea fiecaruia dintre ei dispar lucrurile pozitive ce le vedeau pana in momentul acela si unul arunca asupra celuilat critici si defecte nevazute pana atunci… si dintr o data porneste acea dorinta marsava si nerabdarea de a fugi si de a pune mana iar pe ce ai avut la inceput , armonie si extaz, ce nu are alt final decat cel ce l ai vazut deja si… sa o iei de la capat… de ce atata graba? dar fara sa te arunci in acele noi valuri ale disperarii ce faci, te apuci de medidatie si preaslavire de sine?

In relatie trebuie sa fi rece asemenea unui actor care joaca un rol si totodata preaslaveste arta, neimplicanduse emotional, si isi joaca rolul foarte obiectiv oarecum, reusind sa se priveasca pe el din culise. Dar si ea care joaca acel rol de dragoste absurda cum de imita atat de perfect actul sacru al dragostei? Si culmea cu cat isi insuseste rolul mai tare, cu cat se preface maimult cau atat devine mai apreciata de public. Este minciuna femeii o dorinta de neatins a barbatului? oare?

Oare acea actrita nu are o cariera mai buna ca fiind dama de companie sau mai in jargon, curva? Dar parca va aud spunand acum pe unii dintre voi, tare si raspicat : esti un tampit! nu ai drepatate! sa tinem cont ca generalizez cu simplific lucrurile la o singura individa… dar generalizand si revenind la subiectul relatie nu prea auzi in ziua de azi ca intr o relatie ca femeia sa pacatuiasca. Cel insemnat de pacat e barbatul. Ba chiar revolatat sunt ca in unele tari occidentale in majoritatea divorturilor barbaul este cel care decade din drepturi si femeia ia tot… o mare blasfemie aruncata asupra barbatului as putea o numi. Auzi numai ca el si a batut joc, ca a denigrat o, ca a supus o unor maltratari psihice si … ea saraca nu a facut nimic … pe asta nu o cred. De ce oare se intampla asa ceva? Pentru ca ea are pasarica? Pentru ca femeia se poate preaface si poate mima pana si cea mai relevanta parte a unui act sexual, orgasmul(¿) si in majoritatea cazurilor in inseala pe el nu cu altul ci cu el insusi dar mai bogat, mai frumos sau chiar mai dotat dar numai in imaginatia ei? Barbabul din putinul atu pe care il are in fata femeii are acolo o parte a lui de adevar care nu ii poate ascunde placerea… are acel moment de adevar care chiar daca reuseste sa se prefaca, atunci cand e in pat animalul din el isi recunoaste placerea fata de ea la finalul numarului(de teatru).

Si ca babrbat ajungi la un moment dat sa iti doresti sa fi mintit chiar daca esti constient ca pentru a primi aceasta minciuna esti nevoit sa minti si tu si iti doresti asta netinand cont ca totul pana la urma va fi un esec… si totusi strigi in interiorul tau acolo “Da vreau!”

Hai ca pana acum am palavragit o destul… am avut noroc, te am avut pe tine, te am pirdut, mi am luat sutul in fund de rigoare, si cel mai important e ca ai fost o fata minunata… Ca barbat faci totul la inceput pentru a o impresiona si aici intervine treaba cu minciuna… ca barbat trebuie sa te dai mare, sa te dai rotund, astfel incat sa devii cel mai tare personaj pe care si l doreste ea. Sa pierzi idea de maniac al poftelor trupesti, si aia sa iti vina in cap abia seara tarziu cand o ai langa tine moarta de beata si animalul din tine rupe sutienul sfasie chilotii… si in final sa ajunga unde vroia de la buninceput.

Ai vrea in momentele alea de mare lauda sa dispui de lampa fermecata cara sa va trimita intr un cadru exotic si sa beti amandoi nu stiu ce bautura tropicala din aceeasi cupa de nuca de cocos si ea sa fie data pe spate dar… “Americanii sunt de vinan ca nu ai tu norocul asta”. Iti doresti macar o noapte la o cabana in plin safari sau de ce nu o o noapte in muntele romanesc si stii ca se poate dar problema e ca te ar usura lejer de 200 de euro si de unde!? tot ce iti vine in minte decat un oarecare Parcul Tabacariei unde cainele dingo este de fapt un caine comunitar cu cercel in ureche iar oceanul este de fapt un lac unde apa miroase … dar iar iti vine in cap ca ai vrea sa ii oferi o seara de care sa va bucurati si unde sa ti indeplinesti visul, intr un loc probabil ca American Inn sau altul de genul asta… dar asta e…incerci sa te resemnzei si tot ce dispui e locul inconfortabil al vechii Dacia, foarte probabil una din casutele de camping din Mamaia sau…sau poate nu!?…sau poate da!? …la tine acasa? dar daca ea gandeste ca vrei sa o duci acolo ca sa… sau ca sa…. de parca indiferent unde ati fi nu tot acolo in punctul ala veti ajunge… oricum tu tot un animal esti si ea tot isi va scoate nimfomania din ea la un moment dat. Sa zicem ca va bucurati de spatil cald al acelei locatii numita acasa si oricum daca vrea sa ti dea pasi tot iti da odata ce ati intrat in pat cand o apuca dintr o data somnul si o vezi cascand ca o pisica din aia care nu are nici un viitor si te intreba asa pe sub mustati : “puiule te superi daca adorm?”; si tu ce poti sa ii raspunzi? poti sa fi o jigodie de om sa ii zici “Da normal ca ma supar si ce mai stai acum!? dezbracarea!!!”? nu normal ca nu poti

nu ar fi firesc pentru ca pierzi si ultima sansa. Tot ce poti sa faci e sa ii zici da sa ii dai pupicul de noapte buna si sa te bagi langa ea si sa o strangi in brate. Inainte de asta trebuie sa beio vreo 2 sau 3 expresso pentru a te tine mai tare ca ea si sa nu adormi langa si sa astepti momentul propice cand pe ea o ia somnul…dupa 2 sau 3 ore de tacere in care timp ea sta acolo ca o iepuroaica cu ochii intre deschisi sa vada ce ii faci. Oricum dupa ce adoarme trebuie sa alungi animalul din tine si sa chemi pe curva din tine si sa te apuci sa o saruti incet pe gat, pe langa ureche, dar asa de incet incat sa nu o trezesti; sa cobori cu saruturile pe sira spinarii si sa urci inapoi incet, sa o saruti in lateralul abdomenului, sa o intorci apoi pe spate si sa te joci cu limba incet in jurul buricului si sa ii saruti abdomenul apoi sa ii adulmeci incet sanii si sa vezi ca sfarcurile sunt tari ca piatra… si apoi daca ea e cuprinsa in acel vis unde toate culorile si simturile se amesteca intre ele si nu se trezeste, cobori incet cu gura intre picioarele ei si incepi sa o apuci cu dintii de pantaloni (ca doar nu credeai ca dupa ce ti a intors spatele sa doarma mai a avut tupeul sa doarma si dezbracata langa tine nu?…hahahaha …tu assa credeai?) in zona pubiana si incet incet incepi sa iubesti acei pantaloni dar nu fiind pe ea ci undeva pe podea asteptand dimineata urmatoare pentru a fi imbracati. Odata ce ai reusit sa faci pasul cu dezbracarea stii ce va urma dar acum procentele se impart in doua…50/50… ori sa urci langa ea sa o intrebi “vrei?” si ea nu poate sa spuna decat da dacaa tacut din gura pana atunci …sau … celelalte 50% cand fortezi un pic nota si incerci in continuare sa te strecori tu mai bine intre picioarele ei si ea va deschide ochii la un moment data uimita( in bine sau in rau, depinde cum ai tu norocul dar de cele mai multe ori e in bine) si totul in acea noapte sa se termine cu un pic de transpiratie pe sira spinarii si un gand multumitor si o epuizare ce vine parca din stomac.

Iar apoi trec putinele minute pana au mai ramas pana se face dimineata, tu te ai trezit dar pentru ea se face ora 8 se face ora 9, se face ora 10 si nu se trezeste …

… Atatea emotii..atatea dorinte de implinit care le are omul pe lumea asta… si pentru ce..pentru un dram de fericire de care are parte doar cateva secunde amarate din viata asta… si barbatul si femeia cica se implinesc de pe timpul de “cand erau copii” si fac ca totul sa le fie bine… Oricat s-ar stradui sa ceara ceva… dar ce sa ceara… cui? Si mai ales pentru ce? Este o viata a lor doi…sau doar a unui dintre ei… !? relatia de la inceput…relatia celibatarului se transforma in relatia unui cuplu sa ceare ceva mai bun…dar ce…!? Vezi tu… o intreaga lume de neinteles care “merita traita”. Tot ei cer ceva ce pot sau nu pot avea.. cred in acea lume plina de zdrente rosii ce zvacnesc a putoare intr-o camera ce sta sa cada. El sau ea au vazut acea camera…au trait acolo…tot ea a fost injosita, tot el a fost cel ce state ape marginea patului ca intr-o lume far avis inconjurata de ceva ce numai el putea si avea in cap. Lumea ce ne inconjoara!? O lume fara capricii carei ii insusim noi niste stramtori de nenintels pentru moralul unui om primitiv. De ce? Cum? In ce fel? Si Pentru ce? Tanarul ce visa la o lume de impliniri, ea ce visala o lume implinita, el ce se chinuia sa razbata dincolo de lumea de fier vechi si ea, fiinta pentru care se intorcea lumea pe dos,… amandoi au doua lumi de neinteles… Moravuri si capricii! NISTE IDIOTENII !!! niste amintiri de tabla ale unei lumi de fier! Fiecare gest imatur doare, fiecare gest ce atinge lumea fiecaruia dintre noi, fiecare atingere pe suprafata unei apei linistite, fiecare clipocire in rosul vinului lu Bachus deranjeaza! Face sa fie ceva de neinteles, face sa devina ceva de neinghitit… Si el sau ea? Ei ce sunt?
Doua lumi paralele sau doua lumi ce se intersecteaza… Ce spun eu aici? Niste calamitati psihologice ale unei persoane integrate intr-un criteriu social impartit. Oameni care sunt in stare sa gandeasca, care vor sa gandeasca, care se fac ca gandesc si oamenii care nu ar trebui sa existe, parazitii sociali ai societatii. Exista in viata asta un sens pentru orice se intampla, pentru orice exista pe pamant.. exista un raspuns si pentru bondarul ce se aciuiaza la stupul de albine… care e de fapt tot “ un neam pe fusta” cu doamna albina, nu?… dar cum sfarseste bondarul? Omorat tot de albina… Omul s-a luat dupa animal la inceputurile lui, inainte sa poarte capriciile si moravurile, si ce l-a facut sa inlature din fiinta lui animalul? Parerea mea, asa cum toti avem dreptul la pareri… :O mare greseala a societatii. Dar traim toti laolalta, traim toti pe acelasi pamant. Suntem prea putini sau prea multi? Conteaza? Sa nu vorbim de rasism care nu da dreptul niciunuia dintre noi sa extirpeze pe celalalt de langa pentru ca e diferit. Poate pentru ca intra pe un teritoriu ce nu ii apartine si ca isi insuseste ceva ce nu e al lui mi se pare ceva mai plauzibil. Linia naturii nu arata un el sau o ea… arata pe toti ce sunt la fel, ce sunt laolalta si ceea ce merita a fi drept banuiesc ca ar trebui sa fie drept pentru toti… o lume de ipocriti unde multi sunt normali si putini dintre ei nebuni… dar daca acei putini nebuni sunt normali, in limita unei vieti normale si cei multi sunt cei nebuni ce vor sa transforme lumea celor inferiorizati, lumea fara prejudecati, intr-o lume cu limite doar de ei inteleasa. Sa traiesti asa cum ti se dicteaza e ceva ce nu e de inteles pentru unii dar sa traiesti asa cum doresti si sa faci ceva rau celorlalti iar nu e de inteles… asa ca cine merita sa existe si cine nu? Parazitii sociali sunt cei ce nu au acea coloana vertebrala a unei clase inalte din vestita mahala si cei cu o coloana vertebrala, demna de un adevarat stalp de rezistenta a unei lumi creionate de un infantil sunt cei ce dicteaza lumea perversa a moravurilor. O lumea a unui barbat ce a fost un copil din vestita mahala urbana, a unei femei ce a subjugat placerea si idiocratia… este de fapt lumea in care traiesc toti muritorii. Barbatul ce a dori a fi inteles s-a transformat in robul unei civiliatii neintelese de el, femeia ce a inlaturat orice prestanta a firii a devenit curva unui ordinar de ales… si lumea nu vrea sa ia sfarsit nici aici… dar unde? Pana la curva ce traieste in lumea ei plina de maruntaie si in visele ei pline de plozi ce cad in odaia rosiatica unde pute a alcool, tutun si a farmacie, masculul mai nepotrivnic in ferocitate isi inlatura capacitatea de adulmeca, trece de postura de josnic si se alatura celor ce ar trebui sa primeasca o medalie pentru ca au intemeiat o uniune, o familie compusa din plevurile intregii lor vieti. Uite cum se nasc urmasii unei noi societati depravate, cei ce vor inainte in viata la fel ca predecesorii lor si care vor face din lumea lor plina de lumina si scantei, de la inceput, o lume plina de mizerii si resturi de turbare si selinitate in care vor trai cum nu se poate mai bine pentru ei. Noul el sau noua ea se afla undeva departe de lumea vechii generatii si vor sa camufleze amandoi trecutul intr-o viata plina de amnezie si sa umble dupa niste fantome ale unui viitor plin de umbre cenusii sau chiar negre. El, ca viitor barbat nu este departe de urmele crestaturii lasata de lama de cutit in pieptul a ceea ce a fost, si a vrut sa devina omul complex, cu o memorie foarte prosta ce l-a facut sa devina fiinta fara resentimente, si tot el, viitorul barbat este cel ce face ca trecutul josnic sa fie mandru de el. Unde poate ajunge El? Unde poate ajune Ea? Ea, fiinta ce doreste materialismul, ce se implica in viata sociala asa cum se implica si in munca de orice fel ce o presteaza zilnic, Ea care doreste cu ardoare sa iubeasca materialul, este de fapt nenorocita ce urmareste visul lui. Tranchilizarea tuturor sentimentelor, amortirea simturilor si distrugerea visurilor sunt operele unei marsavii de neinteles ale lor, ale amandurora. Trbunalul decide ca amarata si terminatul ei de barbat sa fie trimis la munca silnica in inchisoarea ce se numeste viata de nemeritat… si vorba aia :”viata e frumoasa!” nu? Prapastia dintre gand si realitate este de fapt demoralizarea lui si a ei, este de fapt diferenta dintre lumea implinita a visului si josnicia de zi de zi. Au diparut cartile, a distarul moralitatea in dragoste, au disparut clipele cu nod in gat pentru el cand se gandea cum si in ce fel sa o cucereasca, I s-a impietrit inima, totul a devenit un cenusiu amar in sufletul lui. Cea mai fabuloasa sursa de inspiratie din viata lui, nu este, nu a fost si nu va fi el, va fi tot EA. Pentru el clipele de amestec dulce de iubire s-au terminat… il urmaresca fantomele trecutului, il urmareste ceea ce a fost el. Doarme si se trezeste ingandurat, adoarme ingandurat si viseaza ganduri… urma lui de speranta se materializeaza in ganduri.