Castigatorii sunt:

de / November 17th, 2010 / 345 vizualizari

Toti cei care au participat la concursul nostru! Ne-au placut foarte mult poeziile inscrise, mai ales ca majoritatea au fost creatii personale. Din pacate nu avem decat 6 carti… am facut o mica tragere la sorti si cartile vor fi trimise astfel:

Moartea parafina, de Robert Serban catre Johanna, Dana Patrascu, Nico si
Ce bine e sa fii Daniel Banulescu, de Daniel Banulescu catre Georgiana, Marin Voicu, Camelia

*Cartile au fost oferite de editura Cartea Romaneasca

Va asteptam cu mail pe adresa [email protected], in care sa ne specificati numele complet si adresa de livrare a premiilor. Daca nu ne contactati in urmatoarele 5 zile, vom alege aleator alti castigatori.

Va multumim pentru ca ne-ati fost alaturi si va asteptam in continuare pe The Club of Serial Readers! Concursurile nu se opresc aici 😉

UPDATE: Din pacate Camelia nu ne-a contactat si ne vedem nevoiti sa desemnam un alt castigator… castigatoare in acest caz! Catalina va primi cartea Ce bine e sa fii Daniel Banulescu. Asteptam de la ea datele pentru livrarea premiului!

Mai jos sunt cateva dintre poeziile care ne-au placut in mod deosebit:

Despartire, scrisa de Laura
Destul am plans in locu-n care,
Ne-am sarutat noi prima oara.
Plecand ai luat cu tine totul,
Iubirea mea si tot norocul.

De ani buni tu ai plecat,
Si sa stii ca te-am uitat,
Nici sa te urasc nu pot
Uit trecutul,uit de tot.

De vrei sa te intorci la mine,
Sa nu incerci,nu te mai vreau,
Du-te la ea, iti va fi bine,
La pieptul tau n-o sa mai stau.

Lacrimi,suferinte si tristeti,
Toate trec de stii sa ierti,
Sa iubesti,sa pretuiesti,
Si-napoi sa daruiesti.

Tu n-ai stiut sau nu ai vrut,
Sau de ai vrut,nu ai putut,
Azi nu mai sunt a ta iubita,
Te rog eu mult,pleaca si uita.

Tinerii, de Nichita Stanescu – Georgiana
Se sărută, ah, se sărută, se sărută
tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca şi cum ei însuşi
n-ar fi decât nişte terminaţii
ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre maşinile-n goană,
în staţiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se sărută cu disperare,
cu violenţă, ca şi cum
la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, dupa sărut
n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă
şi moartea.
Se sărută, ah, se sărută tinerii subţiri
şi îndrăgostiţi, atât de subţiri, ca şi cum
ar ignora existenţa pâinii pe lume.
Atât de îndrăgostiţi, ca şi cum, ca şi cum
ar ignora existenţa însuşi a lumii.
Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi
în întuneric, în întunericul cel mai sigur,
ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum
soarele ar urma să răsară
luminos
abia
după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate
n-ar mai fi în stare să se sărute
decât cu dinţii.

Doare, scrisa de Dana Patrascu
Noaptea şi-a vărsat găleata
Cu-ntuneric peste noi,
Dorul şi-a trimis săgeata
Dintr-o lume rece sloi,

Mi-arunc ochii pe fereastră
Să prevăd a ta sosire,
Când steluţa cea albastră
M-a trezit din aţipire,

E trecut de miezul nopţii,
Nici o frunză nu adie,
Giulgiu negru ca al morţii
Sufletul simt că-mi sfâşie,

Dorul tău pe zi ce trece
Arde ca o remuşcare,
Ziua-mi pare mult prea rece,
Sufletul enorm mă doare.

Izvorul noptii, scrisa de L. Blaga – Raluk
Frumoaso,
Ti-s ochii-asa negri incat seara
Cand stau culcat cu capu-n poala ta
Imi pare,
Ca ochii tai, adanci, sunt izvorul,
Din care tainic curge noaptea peste vai
Si peste munti si peste sesuri,
Acoperind pamantul c-o mare de-ntuneric.
Asa-s de negri ochi tai,
Lumina mea.

MAREA, scrisa de Marin Voicu
În larg de orizonturi, întinsa mare sună,
Din valuri ce se zbat şi-n deamna ca să iei
Răcoarea lor profundă, din nopţile cu lună,
Când vântul te-nfioare ca şoapta unor zei.

Să ai braţele întinse spre cerul de azur,
Şi să cuprinzi în ele palida chemare
De sunete marine sub cerul atât de pur,
Venind din orizonturi cu valuri călătoare.

Lină se aşterne ritmic pe nisip o undă,
Chemând cu şoapte păsări ce plutesc alene,
Pe-ntinderea albastră, ca umbre se afundă,
Puzderie de păsări, cu glasuri de sirene.

Când soarele se lasă spre zarea de apus,
Şi-n larg se-aud ţipând gingaşii albatroşi,
Din tainice adâncuri, cătând peştii ce s-au dus
Delfini apar prin valuri cu ochi întunecoşi.

# # # #

Andres

Andres este co-fondatoarea clubului de carte www.serialreaders.com. Crede ca tot ceea ce ni se intampla in viata, se intampla cu un scop. Cartile pe care le citim, oamenii pe care ii intalnim, lucrurile pe care le vedem ne ajuta sa luam deciziile potrivite. Este autoarea cartii Inca o dorinta (www.incaodorinta.com). Blog personal: andreeaban.ro

Postul precedent

6 Comentarii

Comenteaza

Scrie un comentariu

[uam_ad id="21340"]

Alte articole
asemantoare